In show-biz poti sa dai peste doua genuri de cupluri: complementare, despre care n-ai fi crezut in veci ca vor forma un cuplu trainic, si identice, pentru care ai fi bagat mana in foc ca n-or sa se desparta. Apoi ar mai fi ciudatii, plictisitorii, plictisitii, regele si regina balului care te scot din sarite cu a lor sudata perfectiune. Dar nu despre ei e vorba. Ashlee Simpson si Pete Wentz se inscriu in echipa identicilor; desi la prima vedere n-ai prea zice, au o gramada de chestii in comun.
Amandoi au antecedente in jurul carora le e la indemana sa-si creeze o imagine cat de cat credibila de oaie neagra. Ea e cand baietoasa si nepasatoare, cand ostentativ de preocupata sa ne arate ca, desi e o Simpson, nu e clona surorii ei mai mari, motiv pentru care si-a inchis cu doua tonuri culoarea parului, si-a vopsit unghiile cu negru si, asemenea lui Avril Lavigne, a ales sa cante pop imbracata punk. Cu aceeasi incapatanare cu care in copilarie refuza sa manance pentru a fi cea mai supla scolarita in tutu (ajunsese la un moment dat sa cantareasca 30 de kg la o inaltime de 1,58 m), Ashlee Simpson tine mortis sa ne arate, cu orice prilej, ca este ea insasi si ca nimeni nu mai e ca ea: primul album s-a numit „Autobiography, al doilea – ceva mai concret – „I Am Me. Lui Wentz ii e mai simplu sa pozeze in baiat rau: face parte dintr-o trupa rock. Si e basist, ceea ce denota ca nu-si bate capul cu solo-urile si-i ramane timp pentru placa. Tragic e ca nu e vorba de skateboard, ci de placa de indreptat parul. Adept al „filozofiei emo, Pete pozeaza la modul serios in antisocialul cu predispozitie de artist: cand nu sta ascuns sub gluga unuia dintre cele 365 de hanorace cu care se mandreste, isi piaptana parul pe o parte ca un scolar timid. Frizura, combinata cu darele de dermatograf negru din jurul ochilor si asortata la o pereche de jeansi stramti, cel mai adesea indesati in cizme, il face sa semene cu Peter Pan sau cu orice alt prichindel de poveste.
Look-ul e doar o chestiune de suprafata. Sub atitudinile indelung studiate, par sa zaca latente cateva complexe. „Sunt oare capabila sa fac ceva de una singura?, in cazul lui Ashlee, „As mai fi dat lovitura daca as fi fost eu insumi si nu tipul cool in care pozez?, in cazul lui Pete. Neincrederea lui Ashlee in fortele proprii se datoreaza catorva feste pe care i le-a jucat vocea. I s-a intamplat prin concerte, la festivaluri, in cadrul unor pres-tatii live in emisiuni TV. Unde a fost loc de fluieraturi, fanii si-au exprimat zgomotos nemultumirea. Adevaratul fiasco a avut loc in direct, in fata a zeci de milioane de telespectatori, cand a fost invitata sa cante la show-ul „Saturday Night Live: trupa a prestat live, Ashlee insa, nemultumita de cum suna vocea ei la repetitii, a dat play la CD si „a cantat cu nerusinare si cu microfonul inchis, peste pozitiv, o piesa intreaga. La a doua – ghinion! – CD-ul a luat-o de la capat, in timp ce trupa, constiincioasa, demarase deja acordurile, siretlicul lui Ashlee iesind la iveala..