Elev fiind, a jucat in cateva piese de teatru, printre care si Cehov, insa nu a simtit vreo atractie speciala fata de scena ori jocul actoricesc. Insa intotdeauna povestile oamenilor care reusesc sa-si modeleze destinul sunt surprinzatoare mai ales prin faptul ca traiectoria lor nu este nici bine trasata, nici usor de ghicit. De la aceasta stare de indiferenta, intr-o buna zi a simtit o chemare inexplicabila care l-a facut sa creada ca drumul lui trece prin teatru. Nu peste mult timp se apropia admiterea la facultate, asa ca tanarul Marcel Iures l-a cautat pe Remus Margineanu, pe atunci actor la Teatrul National din Craiova si i-a marturisit acestuia ca vrea sa devina actor. Reactia a fost una mai degraba agresiva, acesta spunand ca mai sunt doar trei saptamani pana la examen. Cu toate astea, i-a acordat suficienta atentie cat sa-l intrebe daca a invatat vreo poezie; raspunsul a fost unul negativ: era un impatimit cititor, Voiculescu sau Eminescu fiind unii dintre preferatii lui, insa in nici un caz intr-atat incat sa le recite poeziile din memorie. Cu mare greutate a invatat cele 6 poezii alese de Remus Margineanu, plus o balada si o povestire conform cerintelor examenului de la Institut. Se pare ca textul lui Fanus Neagu i-a purtat noroc si spre stupoarea tuturor a trecut de proba eliminatorie. Se poate spune ca aceasta a fost prima mare izbanda care l-a bucurat enorm, insa l-a si inspaimantat din cauza responsabilitatii care banuia ca urmeaza.
 |
| Alaturi de Maria Ploae in „Logodnicii din America” |
Imediat dupa terminarea studiilor si-a inceput cariera la Teatrul National din Cluj, unde a debutat cu rolul Tom din spectacolul „Menajeria de sticla a lui Tennesse Williams. Apoi, s-a mutat la Bucuresti si a jucat pe scena Teatrului L.S. Bulandra, unde a ramas pana in 1991. Insa inainte de mutarea la Bucuresti, a avut loc o intalnire foarte importanta pentru actorul Marcel Iures: cea cu filmul. Primul lui rol a fost cel al compozitorului Franz Liszt in „Vis de ianuarie, oferit de tanarul regizor Nicolae Opritescu in 1978. Regizorul filmului il vazuse pe Iures la teatru in „Oedip salvat, alaturi de Adrian Pintea si Mirela Gorea, in regia lui Mihai Maniutiu. Insa hotaratoare pentru alegerea lui in rolul din „Vis de ianuarie a fost prestatia din „Kean, piesa lui Sartre, adica examenul de diploma a studentului Iures; un spectacol maraton de 3 ore si jumatate. Intr-un fel, acest prim rol in cinematografie l-a speriat foarte tare. Mestesugul actoricesc este construit pe incertitudini, teama, frica de esec si, la polul opus, dorinta excesiva, vecina cu orgoliul de a fi din ce in ce mai bun. Cu acest rol, in peisajul sumbru de atunci, si-a facut aparitia un tanar ciudat, cu o alura dificil de integrat in vreo categorie: parul lung, in stilul hippie si o atitudine nobila, de aristocrat scapatat. Nu e de mirare ca multe dintre rolurile pe care le-a primit dupa aceea au fost definite de cate un joben, sal alb de matase sau un pahar cu sampanie; in general elemente care ii dadeau un aer atemporal si-l scoteau din peisajul plat de atunci. Pentru pletele rebele fusese sanctionat inca de la admitere. Unul dintre profesori ii spusese mai in gluma, mai in serios ca in cazul in care se va intampla sa treaca de examenul de admitere, trebuie sa se tunda! Chiar si dupa ce a intrat la clasa lui Marin Moraru, nu a facut-o, iar parul lung a devenit un fel de marca personala a actorului.
Urmărește-ne pe 
