Si totusi, undeva, un soricel de biblioteca, ghiftuit si el cu simboluri, roade in mintea ta la o intrebare: nu era mai bine sa mananci cu un om? Nu era mai bine sa stai de vorba cu o persoana reala?
Ba da, si ce sa vedeti, exact asta am patit. In premiera pe tara, doamnelor si domnilor, am descoperit femeia din spatele pozei, omul dindaratul ecranului, navetista, valceanca, in fine, romanca cu picioarele pe pamantul patriei din Herastrau, Patruleasa.
 |
E frumoasa, insa si asta e o infirmitate pe care, cu ceva antrenament, te poti obisnui sa n-o mai bagi in seama. E bine daca reusesti, pentru ca ai ce vedea daca te uiti in ochii ei, si anume cea mai lunga scara din lume urcata in cel mai scurt timp. E de cartea recordurilor: Patruleasa a ajuns celebra cam ca Andreea (completati cu ce Andree va da mana) intr-o zecime din timp, doar punand la treaba camionagiul din fiecare barbat si (oarecum) femeie din Romania. De ea m-au intrebat directori de banci, profesori universitari, colege de liceu si nevasta. De ea vorbeste lumea cand vorbeste de bine si de rau, in acelasi timp, ca si curentul alternativ. Patruleasa e ca incalzirea globala: nimeni n-a pus mana pe ea, insa toti stim foarte bine ca e un subiect serios si de perspectiva.
Acum vedeti ca sunt cam sigur cand vorbesc de ea: e probabil un efect secundar al intalnirii – am mai patit odata asa cu un medicament de slabit care dadea halucinatii. In fine, sunt sigur, pentru ca si ea e sigura. Nu, nu de pozitia actuala sau de drumul ei pe intinderea nesfarsita a celebritatii. Simona, din cate am vazut eu, e sigura de un lucru: ca ceea ce i s-a intamplat e minunat. Pam, pam!
Urmărește-ne pe 
