Ei, da, Simona zice ca nu-i vine sa creada ca-i colega cu noi, astia mai vechi si mai zgariati pe la colturi. Ea e de fapt un telespectator al carui vis s-a implinit. Cati nu vor sa treaca de partea cealalta a ecranului, sa ne dea o palma, sa ne pupe, sa ne ia locul? Simona chiar a reusit: e un telespectator implinit. Aici ar avea loc o multime de clisee, intre care favoritul meu, acela care zice ca Simona e in lumea mondena ca un copil intr-un magazin de jucarii. Inca mai descopera ceva misto, ceva ce noi astilalti luam de-a gata. Pentru Simona, shootingurile, paradele, evenimentele cu prezenta obligatorie nu sunt o corvoada, ci o poveste frumoasa de care a auzit in scoala, la care a visat si pe care acum o traieste.
Sigur, acum stau si ma gandesc daca nu cumva asta e cea mai buna poveste pe care s-o spui jurnalistelor de la revistele de femei, ca sa te ia sub aripa lor. Trebuie, pentru ca fetele astea, de care depinde celebritatea Patrulesei si-a lui Marin sau Radulescu, sunt ca niste Transformers ale lumii media. Acum doamne coafate si aranjate si mamoase, in secunda urmatoare scorpii electromecanice cu cate o tastatura laser cu muchii de diamant in fiecare mana robotizata, gata sa ucida cu maxima precizie si spectacol biata starleta debutanta sau diva care a calcat stramb.
 |
 |
Ei bine, pana aici! Dispareti, bestiilor! Pe Simona o vom apara noi, bar-batii in putere ai Romaniei! Cu tancul, avionul de lupta si brigada de infanterie legata la ochi (asta ca sa n-o vada si sa intoarca armele!). Cu orice mijloace, pentru ca Simona nu e doar un monument al naturii care este ea, ci si care suntem noi! Ne-a intrat pe sub piele si niciun medicament babesc, casnic sau de farmacie n-o mai scoate de acolo. Nici Nevestin Forte? Nici, stiu sigur, am incercat. Sa nu-i spuneti doamnei doctor, dar nu mai are efect! Sunt in faza finala…
Acum, cat am stat cu ea la masa m-am gandit: eu, daca as fi prietenul ei, n-as avea curaj s-o invit in oras: orasul e mare si plin de ochi. Dar nici in casa n-as putea s-o tin: o fata ca ea nu se tine la secret, daca se plictiseste si pleaca? Ce-ar fi de facut daca ai fi coleg de camera cu ea… uite, asta e intrebarea pe care se bazeaza celebritatea Simonei. Repetata in milioane de exemplare, in gand sau cu voce tare in lift, sa nu ne auda cineva, pe dilema asta se bazeaza ratingul ei si tristetea noastra. Iar din tristete dai in nevroza si, cum ar zice Caragiale, fandacsia-i gata!
La fel ca si articolul. Care se incheie brusc, cu muzica de generic: am fost cu Simona Patruleasa la masa si v-am prezentat partea ei vizibila. Restul e ca motivele Celui de Sus: nu ne e dat noua muritorilor (dupa ea) sa stim…!
Urmărește-ne pe 
