Mircea: Nu cred in campanii”
Nu cred in campanii. N-am vazut niciodata rezultatele. Care e treaba? Sa stingem cu totii pe planeta lumina o ora. De ce? Pai, asa vom atrage atentia asupra mediului, globului si consumurilor irationale. Ok, acum ca am atras, se consuma mai putin curent electric pe planeta? Nu. Sunt convins ca se fumeaza la fel de mult imediat dupa incheierea unei campanii antifumat sau ca e la fel de multa smardoiala dupa un mars al tacerii impotriva violentei.
„Prietene, fumatul e nociv, iti face rau! „A, da ?! Ai un foc? Cat despre concertele antidrog, s-ar putea sa fie eficiente doar pentru traficanti, de vreme ce tot s-a strans atat de multa lume. Ideea unei campanii impotriva sedentarismului e cu siguranta generoasa si mobilizatoare. E corecta si inutila. Sedentarismul nu e diabolizat in con-stiinta publica la fel ca fumatul ori violenta conjugala, desi ar merita. De ce? A raspuns Carmen cu toate argumentele statistice posibile. „Atunci sa facem o campanie!, zisera toti. Absolut. Sa facem! {i pe mine ma enerveaza crancen cand sunt in masina cu un prieten si vreau sa parchez. „Aici?!?, se mira el invariabil. „Pai, unde? „Ce naiba frate, poate gasim un loc mai aproape, iti dai seama cat mergem pe jos?! In mod sigur nu exista un loc mai aproape, dar ne vom petrece urmatoarele douazeci de minute cautandu-l, doar pentru ca al nostru creieras e setat prost. Nu e viscol, nu e taifun, nu suntem pe tocuri de 185, dar cerebelul reactioneaza virulent: Efort?!?! „Ei, ho, ca nu urcam pe Himalaya. Ne miscam suncile cu 50 de metri mai mult. Nu cumva trebuia sa parchez cu botul in usa?… De mici am fost educati ca ora de sport inseamna o ora de matematica mai putin. Ceea ce e rau. Ca miscarea e neeleganta si are un ingredient golanesc. Imobilitatea e nobila si intelectuala. Efortul fizic e destinat celor refuzati de abisurile spirituale. Circumvolutiunea si cvadricepsul sunt incompatibile si ireconciliabile. „Miscarea e un scandal!, l-am auzit spunand pe Andrei Plesu la interviurile Eugeniei Voda. A, sunteti uimiti ca ma uit la asa ceva? Cum?! Nu eram la sala?! Bun, stati linistiti, am schimbat la emisiunea cu pricina doar pe pauza publicitara de la Eurosport. Ok? Revenind, daca miscarea e un scandal, eu sunt un scandalagiu. E chiar recomandabil sa practicam contemplatia si reflexia, repaosul si tacerea ritualica, dar din cand in cand ma apuca efervescenta. Nu cred ca e nimic gresit in a avea pentru o vreme pulsul ridicat in timp ce-ti spui tare si raspicat: „Eu sunt! Si n-o sa auzi vocea asta interioara mai clar si mai adevarat decat dupa ce ai urcat pe Jepi. Sau dupa ce ai alergat un tur de Herastrau pe ninsoare ori dimpotriva, vara pe-nserat, cand se da liber la miresmele pomilor. Probleme? Pornisem de la campanie. In care nu cred. Ca o fi ea impotriva sedentarismului sau pentru salvarea ornitorincului albastru. „Si atunci de ce te bagi, prietene?, ma veti intreba. Intr-o discutie cu o draga prietena, Mihaela Nicola, mi s-a reprosat ca discursul meu public nu e dublat de actiune. Cu alte cuvinte, eram la randul meu acuzat de sedentarism, intr-un registru metaforic, desigur. Aoleu! Sentimentul inutilitatii, care provine in egala masura dintr-un temperament depresiv, dar si din suficienta experienta de viata, nu poate fi o piedica pentru o actiune simpatica, mi-am zis. Pentru ca asta e tot ce astept eu de la manifestarea cu pricina: sa fie amuzanta. Sigur ca dupa prima data, lumea va face febra musculara, iar la a doua actiune vom fi cel mult jumatate. Sigur ca nu se vor produce mutatii semnificative in mentalul colectiv, dar vom fi impreuna, vom rade si vom avea de ce sa ne aducem aminte. Nu cred ca exista ceva mai dragut decat o masa de oameni balanganindu-se talamb pentru a combate ceva. Hai sa ne jucam de-a Rocky Balboa! Pe mine ma ajuta si fata. Cine ajunge ultimul, …, ma rog, stiti continuarea.
VEZI GALERIA FOTO MIRCEA BADEA SI CARMEN BRUMA
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
