Corina Barladeanu - Corina, calatoria care te tine prizonier | Articole revista | Viva.ro

Pai, simplu. Sa incepem cu descrierea fizica. Stai langa ea la masa, e clar ca fata asta e facuta din detalii ascutite. Costumul arata ca si cum ar fi fost taiat cu lama, parul pare tuns cu bisturiul cu laser de inalta precizie, totul e la locul lui, insigna din anii ’80 da exact look-ul retro smart pe care il cere o meserie creativa, iar locul in care m-a invitat pare exact ceea ce este: un restaurant bun in care expatii nu se pot concentra la greselile ospitalitatii romanesti, pentru ca pur si simplu ele nu exista. Corina means business, iar business-ul i se potriveste. Ce nu inteleg eu este de ce a mai fost nevoie sa existe si un om in povestea asta. De ce Corina exista, ca persoana normala, cu dorinte non-afaceri, cu pasiuni neremunerate, cu chef de viata, atunci cand viata asta de care vorbim nu incape in descrierea sumara de pe factura? Am mai cunoscut piariste la viata mea. Nu-mi aduc aminte de pasiunile niciuneia dintre ele, poate si pentru ca au toate una singura: banii. Si pe-asta o am si eu. Insa Corina m-a dus in alte locuri: dans, scufundari, sensul lumii. Mai ales sensul lumii. Sa va explic: noi toti astia traim fara sa stim exact de ce se intampla asta. Lumea din jurul nostru e clara: serviciu, acasa, botez, inmormantare, cafea, ceai, film, si de la capat. Nu ne intrebam de ce e asa, de ce Universul se organizeaza atat de bine incat sa avem si-n seara asta apa calda si maine dimineata blocaj in trafic si doi vecini nervosi ca am parcat pe cele doua locuri ale lor. Nu stim care e sensul existentei, pentru ca asta e o intrebare pusa jos pe lista de prioritati, imediat dupa dilema privitoare la asternutul pe care l-am luat ieri de la Ikea si care, acasa, pare ca nu se potriveste deloc, dar deloc cu draperiile. Fir-ar sa fie! Ei bine, Corina a rezolvat de mult problema asta. Acum se ocupa de lucruri mai mari. Sensul vietii. Dumnezeu care e peste tot in lumea asta, in fiecare dintre noi si-n lucrurile din jur. Filosofia orientala. Budha si Christos, Big Bang si teoria atomica. Toate, sub forma de ingrediente taiate marunt, pe care le presara cu un aer expert in conversatie, exact cum mama mea pune zarzavaturile in ciorba. Relaxata. Sigura ca toate au rostul lor si contribuie la gustul final, ametitor, bun, satios. Fireste, eu n-am inteles nimic. Poate pentru ca n-am citit toate cartile acelea de care mi-a zis. Si poate pentru ca sensul vietii, asa cum il vede ea, e ca o masina sportiva cu un singur loc. Poti sa te uiti la ea cum trece pe langa tine in viteza, insa nu te poti sui ca pasager. De-aia nici n-are rost sa ridici mana la ia-ma nene. Ea te-ar lua mai departe, unde se duce asa grabita. Dar unde sa te puna? De ce s-o indragesti Pentru ca e o fata din Mangalia care stie ce misca in Bucuresti, iar daca nu misca poate sa rezolve ea cu niste animatoare! Pentru ca e frumoasa, in sensul in care ai si cu cine schimba o vorba dupa. Problema e cursul de schimb: o vorba de-a ta iti aduce o mie de-ale ei! Pentru ca e mai prudent. Nu se stie niciodata. De ce sa nu te lasi dus de nas Pentru ca ai si tu explicatiile tale privind legatura dintre cutremurul din Indonezia si starea asta de neliniste pe care o simti la coada la cafea in fiecare dimineata la ora 9:15. Pentru ca nu esti pregatit pentru o femeie care are mai multe raspunsuri decat ai putea tu sa gasesti intrebari. Pentru ca vrei sa stai linistit, nu te grabesti nicaieri si, in general, iti plac femeile care tac si gatesc, exact ca mama si bunica. Misoginule! Fotograf Sebastian Enache, Multumim pentru sprijin Residence HotelsIn Gara de Nord, vestile sunt proaste. Rapidul de Mangalia, pe care il luam in clasa a XII-a sa fiu la mare in patru ore, te ajuta acum doar sa faci plaja la geam, o zi intreaga. Stiti, se lucreaza la calea ferata. Si e mai repede sa ajungi in locul in care s-a nascut Budha, cu o conexiune buna prin Dubai, decat in cel in care a copilarit Corina. Si, da, am un motiv sa vorbesc de Budha. Tineti-l minte, ca se intoarce in povestea asta. Cand m-am asezat la masa cu Corina Barladeanu, n-aveam habar ca soarta mi-a pus in buzunar, ala de la rever, un bilet pentru un tren rapid, cu capacitatea de o persoana, care nu opreste in nicio halta, in nicio gara, la niciun semnal si in general nicaieri pana nu tragi semnalul de alarma si-i spui conductorului ca ai si o alta intalnire la ora 4. Corina e rapida. Doamne, Corina e extrem de rapida. Daca o suta de metri cuvinte, cu sarituri peste idei, ar fi un sport olimpic, Corina ar fi campioana la o asemenea distanta, ca urmatoarea competitoare nici n-ar apuca sa ajunga la festivitatea de premiere. Daca NASA ar construi rachete dupa specificatiile ei, omul ar fi ajuns deja pe Marte si inapoi, dupa care seara ar fi mers la un eveniment de PR cu ocazia vizitei, sponsorizat de unul dintre clientii Corinei. Daca inventatorul Kalasnikov ar fi facut pusti cu ea in cap, probabil ca glontul ar fi ajuns la tinta inainte ca arma sa plece din fabrica, iar razboiul s-ar fi terminat repede, in Fratelli, la un cocktail. Dar ce zic eu: daca Dumnezeu ar fi facut-o pe Corina inainte sa faca lumea, probabil ca azi aveam o singura zi lucratoare (i-ar fi ajuns 24 de ore pentru Creatie) si restul pana la sapte duminici. Asa e de rapida. In rest, nu ma puneti sa relatez ce mi-a zis. Ca nu mi-a ramas in cap decat un vartej de cuvinte (sponsorizat de Whirlpool), un foc de artificii multicolor in aerul de deasupra mesei (Lockheed Martin sa traiasca!), in care din loc in loc se strecoara exclamatia unui privitor de la sol: Corina e desteapta, rapida (poate ca ma repet) si, in general, vizionara. Privitorul nu sunt neaparat eu, iar la masa suntem doar noi doi. Credeti ce vreti despre asta. Eu cred ca mi-a facut bine intalnirea asta. Dupa ea, m-am uitat adanc in ochii ceasului meu mecanic cu aere elvetiene si i-am zis: misca-ti naibii fundul, n-ai vazut-o pe asta cum ne-o ia inainte? Ceasul n-a zis decat „tic-tac“. Mai stins decat de obicei. Si el era speriat. Boon, acum ce te faci daca esti in situatia mea si ai o firma de PR si te intalnesti cu o alta sefa de firma de PR? Pai, e foarte simplu: te duci la birou si-ti scrii demisia, dai foc la toate printurile cu proiecte si-ti iei un concediu lung intr-un arhipelag in care oamenii fumeaza ierburi de dat mintea in reluare, cu incetinitorul. Asta am rezolvat, concediul adica. Problema e ca mai trebuie totusi sa scriu despre Corina fara sa se vada cat o invidiez. Cum procedam?