Pai, simplu. Sa incepem cu descrierea fizica. Stai langa ea la masa, e clar ca fata asta e facuta din detalii ascutite. Costumul arata ca si cum ar fi fost taiat cu lama, parul pare tuns cu bisturiul cu laser de inalta precizie, totul e la locul lui, insigna din anii ’80 da exact look-ul retro smart pe care il cere o meserie creativa, iar locul in care m-a invitat pare exact ceea ce este: un restaurant bun in care expatii nu se pot concentra la greselile ospitalitatii romanesti, pentru ca pur si simplu ele nu exista. Corina means business, iar business-ul i se potriveste. Ce nu inteleg eu este de ce a mai fost nevoie sa existe si un om in povestea asta. De ce Corina exista, ca persoana normala, cu dorinte non-afaceri, cu pasiuni neremunerate, cu chef de viata, atunci cand viata asta de care vorbim nu incape in descrierea sumara de pe factura?