De ce toata lumea te intreaba: cand revii, cu ce, unde? Ti se pun aceste intrebari in mod repetat de cand te-ai retras.
E onorant pentru mine sa primesc intrebari de acest fel, pentru ca asta arata ca am lasat o amintire placuta in cei 15 ani in care mi-am facut meseria cu pasiune in televiziune, ca am lasat in urma ceva ce nu poate fi uitat usor. Tocmai de aceea nu vreau sa fac compromisuri, pentru ca respect ceea ce am facut bine si nu vreau sa daram ceea ce am construit pe termen lung. Flexibilitatea mea in afaceri, capacitatea de a ma adapta noutatilor si seriozitatea cu care imi onorez contractele, indiferent de domeniu, m-au ajutat sa ma reprofilez rapid, sa creez, sa inventez si sa ma simt confortabil in papucii mei de astazi, sa nu privesc in urma cu regrete, ci cu mandria ca, iata, la doi ani si jumatate dupa ce am parasit televiziunea, multi oameni inca isi doresc sa revin pe micul ecran. Le multumesc pentru incredere si nu vreau sa ii dezamagesc, tocmai de aceea e mai bine sa fiu cinstita si sa le spun ca televiziunea nu mai este astazi o prioritate pentru mine, nu as mai reveni decat daca as simti ca am oportunitatea de a face ceva profesionist, la un nivel mai evoluat decat cel la care am lucrat deja in trecut, asta e singurul argument care m-ar putea face sa imi indrept atentia din nou catre televiziune: sentimentul ca as face un pas inainte. Altfel, nu are rost, cand mi se face dor, plec in lume si fac un nou documentar sau un interviu cu o personalitate interesanta ori un eveniment de amploare, cum sunt galele pentru care revin o data sau de doua ori pe an. Un eveniment special inseamna un efort de cateva luni de zile de munca in spate, deci nu poti face asta saptamana de saptamana, n-ar mai fi nimic „special.