Andreea, cum de v-ati hotarat sa lucrati impreuna la aceasta campanie umanitara? Cum de s-a implicat Stefan in asta?
Asa cum s-a implicat de fiecare data cand l-am rugat sa imi fie alaturi si asa cum si eu o fac atunci cand el va avea nevoie de mine, pentru ca e normal sa ne sprijinim unul pe celalalt atunci cand putem. Daca tot m-ai intrebat asta, am sa lamuresc un lucru: am observat ca e un motiv serios de mirare de fiecare data cand facem ceva impreuna sau ne sprijinim reciproc, ba mai mult, in unele cazuri am citit in diverse publicatii chiar insinuari de genul „Andreea se afla in spatele acestei reusite a lui Stefan ori invers. Adica, vezi Doamne, lucrurile nu sunt asa cum par, pentru ca unul e in fata, dar „creierul povestii e cel din planul doi. (rade) Pentru mine mirarea e alta: ce fel de cuplu e acela in care cei doi nu se ajuta atunci cand pot sa o faca?! Nu stiu altii cum sunt, dar eu prefer ideea de familie de moda veche, daca o pot numi asa. Nu exista nici o
indoiala asupra faptului ca atat eu, cat si Stefan, eram doi oameni cu cariere foarte bine conturate si sanatos cladite prin propriile forte dinainte de a deveni un cuplu, deci nu avem nimic de demonstrat in acest punct de vedere nimanui. Asadar, fiecare se descurca foarte bine individual, dar ne place sa avem si acele momente in care venim cu idei si cu fapte concrete unul in sprijinul celuilalt. Cred ca tocmai asta face diferenta intre un cuplu bine sudat si unul firav. Nu ma atrag deloc povestile de cuplu unde orgoliile sunt asezate mai presus de valorile comune.