„In decembrie, acum un an, viata mea s-a schimbat in mod radical odata cu venirea pe lume a fetitei mele. Am asteptat-o mult, n-a fost usor sa devin mama, din pricina problemelor de sanatate si de aceea am simtit momentul ca pe o schimbare profunda pe toate planurile. (Andreea)
Te-ai axat mult pe caritate. De altfel, cred ca a devenit un mod de viata. Care au fost cele mai importante actiuni si, mai ales, ai facut o socoteala a banilor pe care ai reusit sa ii strangi in total pentru toate cauzele?
Cine poate spune ce e mai important: salvarea vietii unui om aflat la limita supravietuirii sau o campanie pe care o gandesti de la A la Z, in care reusesti sa pui o amprenta pozitiva pe destinul a mii de oameni? Acum mai bine de un deceniu – cand intuitiv eu am inceput sa adun oameni in jurul meu si impreuna sa schimbam vieti in bine – sintagma „campanie umanitara in Romania era o noutate. Astazi, a devenit o moda si in final e un lucru bun sa invatam unii de la altii sa dam mai departe binele pe care il primim noi insine. Cert e ca eu n-am avut o scoala in acest sens si nu prea am avut de la cine sa invat cum se face o campanie umanitara, ci am descoperit pas cu pas, intuitiv, ca pot mai mult, si mai mult, mult mai mult. Acum cativa ani, cand am pus pe hartie primul proiect de campanie umanitara ampla ce avea sa fie facut in Romania, dar pentru oameni aflati departe de noi (Campania „Zambet pentru Asia), am ajuns sa bat la usa prietenilor de azi de la UNICEF, pentru ca nu ma pricepeam cum as putea sa transfer, daca as fi reusit sa adun, o suma impresionanta tocmai in Asia, avand garantia ca ea este transformata in sprijin pentru victimele dezastrului adus de tsunami. De atunci pana astazi, am lucrat voluntar alaturi de UNICEF si am invatat enorm din experienta acestei institutii care reprezinta vocea copiilor din intreaga lume de peste 60 de ani, sub umbrela Natiunilor Unite. N-am facut o socoteala a banilor pe care am reusit sa-i adun, fie individual, prin propriile donatii, fie din contractele mele publicitare in care impun partenerilor mei un procent ce este directionat catre o cauza umanitara, fie in campanii mari, alaturi de parteneri – am vazut ca se poarta lauda de sine, dar, sincera sa fiu, eu n-am fost curioasa sa fac o adunare. In orice caz, sunt niste milioane de euro. Nu stiu daca e mult sau putin, eu nu vad relevanta, e doar o chestiune de conjunctura care iti permite sa aduni sume mai mari sau mai mici. Eu consider la fel de important efortul atator oameni pe care am ajuns sa ii cunosc ce nu au nume sonore, dar fac pentru cei din jurul lor lucruri extraordinare, schimba vieti in bine sau pur si simplu isi rup din timpul lor pentru a merge in spitale si a le citi povesti copiilor grav bolnavi. Efortul, daruirea lor sunt la fel de pretioase, chiar daca nu se traduc in sume care „dau bine in CV.
„Munca in televiziune se poate face si in asa fel incat sa lasi ceva solid in urma, astfel incat oamenii sa-si aminteasca de tine cu placere si sa se bucure de cate ori te revad. (Andreea)
S-a spus si ca ai castigat foarte mult din asta…
Ceea ce tocmai am castigat, de aceasta data impreuna cu sotul meu, este al doilea proces impotriva unei publicatii de scandal si iata ca din nou au scris ca am cerut ceva de-a dreptul halucinant: 50.000 de euro ca sa accept sa plantez un pom in Moldova in cadrul campaniei in care m-am implicat, fireste, voluntar, alaturi de UNICEF si Realitatea TV. Deja publicatia ne datoreaza peste 20.000 euro in urma acestor procese, dar vad ca le place sa plateasca in continuare, asa ca avocatii mei le-au cerut corectia acestei ineptii printr-un drept la replica pentru care cerem acelasi spatiu pe care ei l-au alocat si minciunilor, in caz contrar urmand al treilea proces. Nu numai ca eu personal am lucrat voluntar in campania „Romania prinde radacini, dar firma si fundatia mea au lasat totul deoparte si au pus umarul mai bine de o saptamana exclusiv pentru acest proiect, in care nu doar credibilitatea si imaginea mea au fost de folos, ci si relatiile, ideile mele si ale oamenilor din echipa mea, aducerea unor sponsori care au avut un cuvant important de spus in cadrul bilantului. N-am de ce sa accept, asadar, minciuna, discreditarea voita si atacul la integritatea mea. Nu apelez la „intelegeri de culise, ci alegerea mea este justitia.
Cum a fost acest an, primul din viata ta ca mama?
E anul care mi-a adus exact ce mi-a lipsit multa vreme: implinirea ca femeie, echilibrul dat de o familie. Iar pitica Violeta, cea care a invatat sa mearga singura in ultima luna si care rontaie tot ce prinde cu cei sase dintisori, mi-a inseninat viata. Cele mai simpatice momente sunt cele de harjoana intre ea si fratiorul ei, Stefanel. Atunci intram si noi, parintii, in joc si ne simtim din nou copii.
VEZI GALERIA FOTO ANDREEA MARIN BANICA SI STEFAN BANICA JR
Urmărește-ne pe 
