„Am reusit sa sparg aceasta bariera a interesului pentru un concert clasic; concertul «Paganini – inger sau demon?» a devenit un must-see. Nu-mi venea sa cred cate telefoane primeam pentru a face rost de bilete – de multe ori, de la persoane total necunoscute! A fost o experienta cu totul noua pentru mine.
Ai obiceiul de a „disparea din Bucuresti, refugiindu-te in locuri din care lipseste semnalul la telefonul mobil, deci e de presupus ca lipsesc si alte componente ale confortului citadin. Ce cauti in astfel de locuri si cu ce stare te intorci?
Imi place sa caut, sa explorez, nu doar pe scena, ci si in afara ei. Pentru mine, locul ideal de vacanta este undeva cat mai departe de oras, de zgomot, de agitatie. In Romania inca mai sunt zone incredibil de frumoase, de neatinse. Sunt pe cale de disparitie, bineinteles, fiindca oamenii mai intai taie (la propriu – sute si mii de hectare de paduri) si apoi se gandesc. Intoarcerea din aceste paradisuri naturale este grea, de n-ar fi concertele, cu siguranta ca as fi pastor pe undeva, pe vreun platou alpin (o picanterie din turneul Stradivarius: dupa concert, la Onesti am primit legitimatia de membru de onoare al Asociatiei Crescatorilor de… Capre!!!). Caut liniste – un lux din ce in ce mai greu accesibil astazi. Ma intorc plin de energie si de dorinta de a lucra, de a canta. Si cu pastrav afumat!
 |
 |
Pari un personaj extrem de serios, poate solitar, acaparat de studiu si de viata profesionala. Cand ai cantat ultima oara pentru o femeie?
Bine spus – par! Cei care ma stiu bine s-au convins ca lucrurile stau altfel. Am cantat de multe ori pentru foarte multe femei – in cadrul concertelor speciale de 8 martie (se amuza). Pentru una singura, greu de spus. Prefer, in orice caz, sa folosesc alte arme ale seductiei, nu vioara…
Diana Popescu, Fotograf Cosmin Bumbut
Urmărește-ne pe 
