„Imi place sa caut, sa explorez, nu doar pe scena, ci si in afara ei. Pentru mine locul ideal de vacanta este undeva cat mai departe de oras, de zgomot, de agitatie (…) de n-ar fi concertele, cu siguranta ca as fi pastor pe undeva, pe vreun platou alpin.
In 2012 expira „mandatul tau de detinator al viorii Stradivarius Elder – Voicu. Vei participa din nou la concurs. De ce e important sa canti pe un instrument foarte valoros? Profanii ar putea crede ca e doar o chestiune de orgoliu, mai ales ca ai castigat o multime de concursuri cu viori mai mult decat modeste…
Un Stradivarius iti ofera cu totul alte posibilitati de expresie – practic, limitele mele ca violonist au fost largite foarte mult. Este o bucurie reinnoita zilnic, de fiecare data altfel, de fiecare data inca si mai departe. Nu este usor sa trec pe alte viori, dar este o provocare in plus. In orice caz, pentru mine ca violonist nu eticheta sau numele viorii conteaza, ci felul in care suna, in care raspunde. Stradivari a construit cele mai bune viori din lume, ele fiind pana astazi simboluri ale perfectiunii. Este un privilegiu rar acela de a sti ca tii in maini si – mai mult decat atat, folosesti! – unul din putinele obiecte perfecte create de catre om.
Ai ales sa ramai aici. Nu ai preferat Occidentul. Ce crezi ca trebuie facut pentru a elimina prapastia care ne separa de „lumea civilizata?
Atunci cand noi vom incepe sa gandim altfel, sa ne respectam pe noi insine si mediul in care traim, atunci lucrurile vor incepe sa se schimbe treptat. Cred ca implicarea la nivel individual e cel mai stringent deziderat astazi. Nu solutiile salvatoare venite de sus, de la centru, ci responsabilizarea fiecaruia dintre noi. Implicarea in mediul politic nu este o optiune pentru mine, sunt, insa, o multime de alte cai prin care se poate actiona: ONG-urile reusesc sa organizeze lucruri din ce in ce mai vizibile si mai importante. Pentru mine este una dintre caile viabile de actiune.
Cei care te-au urmarit in concerte (exemplul cel mai recent este integrala Capriciilor lui Paganini de la Sala Radio) au observat, intre momentele de concentrare maxima si tensiune, ca, din cand in cand, zambesti. Ce te face sa surazi in timpul unui concert?
Muzica ma duce printr-o multitudine de stari, de trairi. Bucuria este doar una dintre ele. Apoi, la incheierea concertului, este un sentiment minunat de implinire, de cerc pe care reusesti sa-l inchizi – mai ales in cazul integralei Capriciilor de Paganini. Primele dati mi se parea ca e ceva ce tine de domeniul supranaturalului, apoi am trecut prin alte trairi.
Ce altceva te mai bucura, dintre cele care ti se intampla in afara scenei?
Foarte multe lucruri: sunt atatea surse de bucurie si de energie pozitiva in jurul nostru, doar sa avem ochii deschisi! De exemplu, la inceputul turneului am trecut prin niste colici renale foarte severe, care m-au pus jos pur si simplu. Zile intregi n-am putut manca aproape nimic, nu puteam nici dormi si faceam injectii cu calmante la fiecare 6-7 ore. Dupa ce am inceput un tratament cu antibiotice am redescoperit cu uimire crescanda bucuriile simple ale vietii: acelea de a te bucura de o masa buna, de a te putea odihni, de a putea lucra! Ma mai bucura o clipa de liniste, o fotografie frumoasa, un zambet sincer, o seara de muzica buna, si lista ar putea continua.