Robert isi face doctoratul la Cluj, cu o lucrare despre presa inainte si dupa aparitia internetului; preda jurnalism si, in plus, aduce, pe 11 aprilie, in România, un speaker motivational, cum este si Nick Vuijic, celebru in toata lumea, pentru ca, desi s-a nascut fara mâini si fara picioare, tine conferinte despre fericirea de a trai.
Cat ai cheltuit pentru casa?
Am cheltuit mult, mai ales pentru amenajare. Si asta mai ales pentru ca am avut de-a lungul anilor experiente sumbre din categoria „nu am bani acum sa-mi cumpar ceva de calitate'. Am pierdut mai mult asa. De atunci m-am hotarat sa abordez altfel asemenea chestiuni.
Detaliile conteaza?
Desigur! Le observ imediat. Cu toate acestea, nici aici nu au iesit toate asa cum mi-am dorit, pentru ca am trait o drama cu muncitorul roman. Stii ca eu am numere de urgenta? Cel al unui medic bun, pe care-l sun cand am o problema de sanatate, al mamei pe care o sun in fiecare zi, si al unui instalator! (rade) E vital! Cand acesta a venit la mine si am vazut ca in trusa lui avea o lampa pe benzina buna la sudura tevilor de plumb – care azi nu mai exista – mi-am zis: uite un om care isi iubeste meseria! De atunci e instalatorul meu.
 |
Esti pricinos…
Nu, nici pe departe. Cand m-am mutat, i-am rugat pe unii sa-mi faca instalatia de internet si cablu. Si, ca sa ma asigur ca-si fac treaba bine, le-am platit si un bonus peste cat le dadea patronul. Ei bine, cand m-am mutat, niciuna din instalatii nu functiona! M-am trezit ca firele ieseau din pereti. La propriu. A trebuit sa refac cablajele pe alt traseu. Gasesti foarte greu muncitori care sa stie, de pilda, sa lipeasca un tapet. Am luat trei echipe si le-am dat test. Care a stiut, a ramas sa faca lucrarea (rade). Dar asta e! E cumplit.
Ma gandeam ca la Turcescu, cel care invarte presedinti pe degete, muncitorul isi da silinta.
Aiurea. Erau un pic surprinsi cand vedeau la cine au venit, dar eu nu lucram cu ei, ci cu patronul lor. Iar ei erau un pic impresio-nati la inceput, dupa care le trecea. Ramaneau uimiti cand observam detaliile si le spuneam ca nu si-au facut bine treaba.
Cu cine vei bea un vin seara, de ziua ta, dupa ce vor pleca musafirii?
(Rade usor stanjenit). Nu stiu in ce zi pica 3 mai, cred ca in timpul saptamanii si atunci voi veni tarziu, ca am emisiune. Cred ca voi bea un vin cu prietenii in weekend. (Tace indelung). Nu, uite, hai sa-ti spun. Traiesc singur. In casa asta, in majoritatea timpului, sunt eu. Cateodata mai vine Oana cu cel mic. O alta bucata de timp se mai intampla sa stea aici fetita mea. Cred insa ca un om care ajunge sa traiasca singur in casa o lunga perioada de timp incepe sa capete obiceiuri, poate chiar tabieturi. Riscul de a fi singur este sa ramai singur. Si, o data cu inaintarea in varsta, e din ce mai greu sa accepti pe cineva alaturi…
Dar observ ca iti asumi asta…
Da, intotdeauna mi-am asumat ce am facut, oricat de bizara ar fi parut pentru altii o anume decizie luata. Imi asum acest risc al singuratatii.
Esti un om curajos?
Sunt un tip destul de prudent. Nu fac gesturi bruste, necugetate. Imi calculez miscarile, dar atunci cand iau decizia sa fac o miscare, chiar daca pentru unii pare nebuneasca, imi asum lucrul respectiv si am curaj. Sunt un ins suficient de curajos. Uneori, oamenii din jur ma invidiaza pentru asta.
Cristina Stanciulescu, Fotograf: Alex Galmeanu, Stilist Ana Andrei, Machiaj Marina Chiorean, Vestimentatie: Garderoba personala a vedetei
Urmărește-ne pe 
