Premierul Viorica Dăncilă, mai exact gafele sale de exprimare, au ajuns motiv de discordie între două dintre vedetele noastre: Cristina Țopescu și Marina Almășan. După ce prima s-a oferit să-i acorde premierului Dăncilă, pro-bono, lecții de exprimare corectă în limba română, ce-a de-a doua a sărit la atac.
„Colega mea de breaslă, Cristina Țopescu, dorindu-și, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, își oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de meditator’ pro-bono, pentru primul ministru al României… Am rămas o clipă pe gânduri. Am încercat să o înțeleg pe colega mea, nereușind însă să apreciez, din toată adunătura asta de cuvinte, decât faptul că cineva, in vremurile noastre, mai e dispus să facă ceva pro bono’. Dezvelind însă spusele domnișoarei Țopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale….N-am reușit decât să mă întristez și să-mi găsesc alinare în faptul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepții', a scris Marina Almășan în urmă cu câteva zile, într-un editorial publicat pe femeide10.ro.
Așa cum era de așteptat, replica a fost promptă. Cristina Țopescu i-a răspuns printr-o postare publicată tot pe pagina ei de Facebook.
„Fiecare cu opiniile și opțiunile ei, dragă Marina Almășan, nimic mai firesc! Ca noi toți, dragă Marina, și tu și eu avem simpatii și antipatii între noi. Nu discutăm aici cât îți sunt de simpatică sau nu, ne imaginăm că una-i una, alta-i alta și că tu ești o instanță obiectivă 100%. Așadar, pe puncte, în mod deliberat mai puțin elaborat, îți spun:
1. Ai delicatețea de a nu mai face vreo referire la tatăl meu, te rog! Ție ți-a fost coleg, mie mi-a fost tata. Mă bucur că l-ai respectat, dar îmi îngădui să știu mai mult despre cum gândea tatăl meu și ce principii avea. Unul dintre ele, de pildă, se referea la profesionalism.
2. Nu mai face referiri la părinți, fie că mai trăiesc sau nu. Oanei Român îi replici foarte principial, încheind cu o referire la copiii cu părinți celebri. Nu e elegant, dragă Marina. În cazul meu, mai mult, mi-am pierdut tatăl de curând. E cel puțin nedelicat. Pe Oana o poți răni și pe ea. Nu e nici meritul și nici păcatul nostru că avem părinți celebri. Se întâmplă, ca, educați de ei, putem avea reacții care ție nu ți-s pe plac. E firesc, dragă Marina, să avem opinii diferite. Și nici toți nu putem avea părinți celebri, nici asta nu trebuie să ne provoace vreo angoasă. Dimpotrivă, crede-mă!
3. Tu o admiri pe doamna Dăncilă. Perfect normal! Pe mine nu mă contrariază asta. Știi, și asta am învățat de la tatăl meu, să nu mă intereseze cine pe cine admiră sau nu și să-mi văd de treaba mea! Că tu califici ca ironică postarea mea despre dânsa, iar e percepția ta și e ok. Eu încercam doar să atrag atenția că un premier nu poate vorbi așa și că are nevoie de ajutor… …Doamnă Dăncilă, însă, este premierul țării, dansa ar trebui să înțeleagă ce spune, ce citește, nu crezi? Dacă nu poate acum, e imperios necesar să învețe. Nu o s-o învăț eu, nu mă cheamă nimeni din PSD-ul condus de Liviu Dragnea, asta mi se pare mai mult decât evident. Dar, uite, te poți oferi tu, sigur ai mai multe șanse. Dacă nu, oricum, cred că e cazul să se apeleze la cineva. Așa îmi îngădui să cred eu, dacă nu ți-e cu supărare! Altfel, mi-am exprimat, tot public, admirația pentrul gestul doamnei prim ministru de a adopta un copil. Iată că avem această admirație în comun! Doar despre profesionalismul doamnei avem opinii diferite. Iar aici, nu știu de ce, dar cred că eu și tatăl meu am fi împărtășit aceeași părere.
4. Când îi suspectăm pe alții de ironie, bine ar fi să nu uzam noi înșine de ea. Că eu sunt, așa cum spui tu, într-un con de umbră, nu e o nenorocire și asta nu afectează imaginea țării. Unii aleg, din când în când, să iasă din lumina în care alții își pot dori să fie tot timpul. Eu am decis să nu-mi doresc, cu orice preț. Iar alegerea a fost a mea, printr-o demisie discretă. Și asta tot de la tatăl meu am învățat. În rest, știi, noi, ăștia cu părinți celebri, avem felul nostru de a ne manifesta, de a ne spune opiniile. Nu ne întrebăm părinții, neapărat, ce-i drept, când scriem pe Facebook. Dacă ei nu mai sunt în lumea asta, nici nu mai avem cum. Dar educația ei ne-au dat-o și multe dintre valorile lor ni le-au transmis, inclusiv genetic… …Cei care mă cunosc mai îndeaproape știu că, dincolo de profesia noastră, întotdeauna am preferat „conul de umbră' pe care l-am putea numi și discreție, de pildă. Facebook-ul, însă, face parte din libertatea de a ne exprimă toți, dragă Marina! Eu o fac într- o manieră civilizată, dar am ales să nu tac. Nici tatăl meu n-a tăcut. În vremuri și mai grele. Ce fac eu acum e la îndemână noastră, a tuturor. Și e tare bine că e așa!!!', a scris Cristina Țopescu.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
