După câteva luni petrecute în Republica Dominicană, în ochii săi și ai familiei sale, Dan Cruceru este un învingător. A trecut cu brio peste condițiile extreme ale competiției Survivor și peste infecția cu virusul Dengue, însă odată întors acasă s-a lovit de inconștiența celor care nu respectă măsurile de protecție anti-COVID-19.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Dan, cum a fost perioada de după Survivor?
Au fost cinci luni fabuloase! Pline de provocări nemaiîntâlnite până acum și cu emoții fantastice. Show-ul a fost proiectul carierei mele de până acum în TV, proiectul cu cea mai mare anvergură. La nivel personal, a fost dificil, fiind departe de familie atâta timp, dar ne-am descurcat cu brio.
Ce înseamnă Survivor pentru tine? Te consideri un învingător?
Pe de o parte, un format superb, care îi aduce pe concurenți la limite pe care nu credeau că le vor atinge vreodată. Dincolo de format, a supraviețui e dificil nu doar în condiții extreme, ci și, uneori, în viața de zi cu zi. Sunt mulți români care se luptă să supraviețuiască în mijlocul orașului, din cauza multor lipsuri.
În privința mea, da, mă consider un învingător. Am plecat din Focșaniul natal la 14 ani, părinții mei erau oameni simpli, fără posibilități financiare si am ajuns să am o carieră în TV, să fiu om de afaceri și, mai ales, să am o familie frumoasă.
În Dominicana ai avut probleme cu Virusul Dengue! E mai periculos decat COVID-19?
COVID-ul e un virus nou, despre care se știu puține lucruri încă. Dengue este un virus cunoscut, care afectează populația doar în anumite zone ale globului și nu se transmite de la om la om. Doar că eu am avut „norocul' să îl iau. Mi-a fost destul de rău în perioada de convalescență, dar i-am făcut față. Cred că nu e de joacă, însă, cu COVID-19.
Ce părere ai despre pandemia COVID-19?
Cred că inconștiența oamenilor este cel mai bun prieten al acestui virus. Este un virus planetar, o mare problemă pentru întreaga umanitate, singurul care a reușit să blocheze întreaga lume, singurul care i-a făcut pe toți liderii planetei să se așeze la masa negocierilor și să ia aceleași măsuri. Este un mare pericol atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru economie. Și a te face că nu există, a nu-ți lua minime măsuri de protecție, pentru mine, înseamnă a fi un ignorant, un inconștient, un om care nu merită să trăiască în democrație.
Ai fobii, temeri?
Destule. De la minime temeri de animale mai ciudate, până la temeri existențiale de genul că ai mei copii ar putea avea probleme de sănătate. De altfel, cred că astea sunt cele mai mari temeri ale unui părinte. Lumea lui se clatină puternic când își vede copiii bolnavi.
Ești un om împlinit?
100%. Sincer, deși 2020 este un an foarte greu, pentru mine a fost poate cel mai bun de până acum. Familia îmi este bine, a fost proiectul Survivor, afacerea cu produse premium pentru copii e într-o dezvoltare continuă, am deschis al doilea show-room din țară, primul la București, și acum încă unul la Cluj- Napoca. E un an cu foarte multă muncă și agitație, dar pentru mine a fost un an foarte bun.
Ai o casnicie frumoasă cu soția ta, Cristina! Care este secretul și cum îți place să-ți descrii jumătatea după atâta timp?
Secret? Ce secret, dacă aveți voi vreo soluție magică, să mi-o spuneți și mie, vă rog. Căsnicia noastră funcționează pentru că am învățat că, uneori, este bine să taci și să asculți și pentru că nu ne place să adormim supărați unul pe celălalt. Și tot așa. Plus că eu am învățat să fac tot ce vreau în limitele listei scrise de soață. Serios, acum, Cristina este o persoană foarte puternică și ea a făcut ca lucrurile să funcționeze. Între timp, a devenit nu doar soția mea, ci și cel mai bun prieten și cred că de asta au nevoie căsniciile ca să devină unele de lungă durată.
Ce înseamnă Cristina pentru tine?
N-am să-i ridic statuie Cristinei, pentru că deja o are. Și-a construit-o singură, doar v-am zis că e o femeie foarte puternică. Dincolo de faptul că este soția mea și mama copiilor mei, este partenerul meu. Ne consultăm în toate, ni le spunem pe toate, de la lucrurile frumoase, până la cele mai apăsătoare. Am ales să n-am secrete față de ea și astfel am ajuns să avem încredere deplină unul în celălalt.
Vă mai și certați?
Chiar ne place să ne certăm. Să arunce cu piatra în mine cine nu se certă cu partenerul/ a după 11 ani de căsnicie și 13 de relație! Pe bune? Nu există căsnicie fără certuri. Important este, însă, ca cei doi să-și dorească, la final, să rezolve cauzele disputei. Și ca să răspund exact la întrebarea ta, uneori ne certăm și de la copii. De exemplu, cel mic este epuizant. Are mai puțin de doi ani și trebuie să-i acorzi foarte mult timp. Iar, după o zi de muncă obositoare, trebuie să faci eforturi să-i dai să mănânce, să-l scoți la joacă, să-l speli și apoi să-l adormi.
Cum vă împărțiți sarcinile în ceea ce privește creșterea copiilor?
Păi cu foarte multă răbdare și organizare. Chiar cred că sunt partener egal cu soția mea în creșterea copiilor și sunt foarte puține lucruri pe care eu nu le fac în povestea cu părințeala. Cum spuneam, îmi ajut soția, ea mă ajută pe mine și reușim să avem amândoi cariere și să facem o grămadă de lucruri, chiar dacă avem doi copii. Ne organizăm foarte bine, îi mai cărăm cu noi pe la unele întâlniri. Iar, la finalul zilei, epuizați, rupți, reușim să ne pupăm de noapte bună' și să ne aruncăm un zâmbet.
Care dintre copii îți seamană cel mai tare?
Sunt diferențe foarte mari între Sophia și Dan-Christian. Sophia e fata lui tati, iar bebele băiatul mamei. Fata, și fizic, îmi seamănă mie mai mult. Plus că e romantică, foarte creativă, sensibilă. Așa ca tac-su! Iar bebele e mână de fier. Foarte hotărât, totul trebuie să fie ca el, știe exact ce-și dorește și obține acel ceva. Așa ca mami!
Ce înseamnă un taticool adevărat?
Un tată implicat. E ușor să devii tată, e foarte greu să devii părinte. Pe de o parte, un bărbat care găsește fericire și energie în lucrurile pe care le face cu copiii lui și, pe de altă parte, un bărbat care e partenerul soției lui, care înțelege că și femeia are nevoi și dorințe, că și ea are nevoie de timp liber și de o carieră.
În viziunea ta, ce ar trebui să facă tăticii pentru a avea o relație armonioasă cu copiii?
Sunt multe de povestit, dar foarte pe scurt: să caute tone de răbdare, să-și aducă aminte că și ei au fost copii și să regăsească bucuria de a se juca și, mai ales, să se gândească la greșelile părinților lui, să-și amintească ce nu i-a plăcut copilului de atunci, și să nu repete aceste greșeli. Să-și alinte copiii atunci când au nevoie de îmbrățișări, să fie afectiv cu ei, să caute să-i înțeleagă. Și niciodată să nu se impună cu forța.
Ai spune nu unui al treilea copil?
Ehehe! Stai așa că nu-i așa. Între Sophia și bebe 2 este o diferență de 7 ani și ceva. Discutăm peste alți 7 ani, dacă nu ne lovește reumatismul până atunci.
Ai acum familia pe care ti ai dorit o, la care ai visat?
DA! N-am ce să comentez mai mult, în condițiile în care sunt 100% sigur de asta.
Au existat însă și momente mai dificile în viața ta?
Normal că au fost. Viața e plină de coline și văi, de fericire și de tristețe. De la incidente în liceul militar, la concedierea colectivă de la Acasă TV, la eșecuri în afaceri, sau la decesul tatălui meu, da, am avut multe momente grele. Cum am trecut peste ele? Nu am un răspuns magic. Sunt doar foarte încăpățânat și refuz să pierd, să mă declar învins. M-am ridicat mereu, oricât de greu mi-a fost. Doar în fața soției nu comentez.
Ce nu ai face niciodată?
Hm! Nu m-am gândit neapărat la o astfel de întrebare vreodată. Habar n-am. Sunt multe chestii pe care nu le fac pentru că nu-mi plac. De exemplu, nu mănânc tot felul de lucruri. Dar, ca să supraviețuiesc, probabil le-aș mânca și pe alea.
Cum îți merge business-ul pe timp de pandemie?
Merge foarte bine, mulțumesc de întrebare. Pandemia nu ne-a afectat, oamenii au continuat să cumpere de la noi, chiar și în aceste vremuri. Mai mult, anul acesta am reușit să înregistrăm o nouă creștere.