Carmen Brumă despre căsătorie: "Un act în plus în viaţa mea nu e o ne­cesitate"

Ziceai că nu te pricepi la afaceri. I-ai propus lui Mircea să te ajute? După experienţa pe care a avut-o probabil că a învăţat nişte lucruri…

Mircea se pricepe oricum mai bine decât mine. Dar nu i-am propus. Nu ştiu de ce. Să zicem că preocupările noastre în zona de nutriţie sunt uşor diferite. (râde)

El chiar mănâncă de la benzinărie?

Da, mănâncă mult şi de la benzinărie uneori. Să zicem că perspectivele noastre asupra nutriţiei diferă. (râde)

Nu ai reuşit să ai nicio influenţă asupra lui la capitolul nutriţie?

Ba da, dar influenţele sunt modeste.

Care e cea mai recentă revelaţie a ta în materie de nutriţie? Ce germeni de schinduf ai mai descoperit?

Germenii de schinduf nu sunt chiar o descoperire nouă, am reînceput să-i folosesc în salate. Am găsit şi nişte tăiţei din făină de quinoa, care pot fi folosiţi atât pentru paste, cât şi ca bază pentru salate. Şi am descoperit pudra de roşcove, care poate înlocui pudra de cacao.

Adevărul este că am văzut la tine pe Facebook nişte bomboane făcute din pudră de roşcove. Îmi dai reţeta?

Pudră de roşcove, miere, fulgi de ovăz bine mărunţiţi şi fulgi de cocos. E simplu!

Dar cea mai nouă descoperire în materie de frumuseţe care e?

Nu cred în miracole, cred în disciplină, organizare, voinţă, disponibilitate. Din fericire, în ziua de azi, orice femeie îşi poate permite să fie frumoasă şi îngrijită, cu condiţia să fie documentată. Eu îmi fac şi acasă tot felul de amestecuri de uleiuri, folosesc şi produse bio, de exemplu Cosmetic Plant, pe bază de ulei de măsline, dar îmi fac şi gomaj cu sare şi ulei de argan, sau obişnuiesc să amestec fiole de acid hyaluronic cu Q 10 şi cu vitamina E uleioasă şi să le dau pe faţă înainte de cremă. Am această preocupare şi plăcere.

Cum îţi întreţii starea de optimism?

Fixându-mi mereu alte ţinte. Am mare noroc că fac lucruri care îmi plac şi în care cred. Ceea ce m-ar deruta ar fi să nu mai văd nici o linie de finish.

Ai şi momente când ţi se pare inutil să te agiţi?

Inutil mi se pare de multe ori. Mi se pare că nu am găsit drumul corect, metoda cea mai eficientă, dar asta nu în-seamnă că nu am văzut linia de sosire.

În cuplul vostru, tu pari optimista, iar Mircea pesimistul. Reuşeşti să îi dai din buna ta dispoziţie?

În cazul meu, e mai degrabă un optimism realist, nu visez cai verzi pe pereţi. Încerc să-mi fac planuri de viitor, fiind foarte atentă şi ancorată în ziua de azi. Cam asta pot să spun despre mine… (pauză lungă)

Şi Mircea? Când vine el încruntat de la emisiune, cum îi alungi starea negativă?

Habar nu am! Nu sunt acolo niciodată! (râde) Să zicem că sunt metode care rămân în intimitatea cuplului.

Pari omul care nu are linişte dacă nu îşi fixează un scop pe care să muncească să-l atingă.

Da, aşa sunt! Nu ştiu să funcţionez altfel. Vreau să am tot timpul lucruri la care să aspir. Altfel, nu aş mai vedea niciun farmec. Am nevoie mereu de un nou finish.

Este moda călătoriilor spirituale. Cât de departe crezi că trebuie să mergi pentru a-ţi găsi echilibrul?

Nu cred că în numărul de kilometri este soluţia. Cred că aici au greşit majoritatea! (râde)

Ce o să spun acum o să sune foarte profund: nu cred că mi-am găsit un echilibru perfect, dar mi-am găsit o stare de confort. Echilibrul şi fericirea în viaţă constau într-o stare cât mai lungă şi constantă de confort şi foarte multe momente de bucurii mici.

Care sunt elementele unei pasiuni durabile care să te facă să găseşti în fiecare zi un motiv să mergi mai departe?

Să ştii să o priveşti în fiecare zi la fel şi să ai suficientă putere şi rezistenţă încât să descoperi în fiecare zi altceva. Şi să ştii să o protejezi.

Faci asta în viaţa ta personală? Am impresia că vorbeşti despre Mircea…

Atât de mulţi sunt, că nici nu mai ştiu. Nici nu ştiu exact data la care ne-am cunoscut.

Dar sărbătorirea acestei date ar putea fi unul dintre motivele acelea mici de bucuri despre care vorbeai mai devreme…

Da, dar vezi, ceea ce percepi tu ca bucurie, poate pentru mine este un efort, o corvoadă, şi atunci, fiecare cu bucuriile lui. (râde)

Ne plac vacanţele, activităţile sportive, ieşirile în aer liber, activităţile care implică lipsa unui scaun, a unui pupitru şi a unui reflector, drumeţiile pe munte, de care din păcate nu am avut timp în ultima vreme.

Cred că plecăm în august şi habar n-avem unde. De obicei, vacanţele noastre sunt stabilite cu foarte puţin timp înainte şi de asta avem şi cele mai proaste oferte.

Când emisiunea „Ai grijă de tine' va intra în vacanţă, tu cum vei avea grijă de tine?

În general, eu am grijă să fac ceea ce îmi place, să mă implic în lucruri care îmi aduc satisfacţii. Îmi place să am grijă de mine făcând sport, protejând acest ambalaj pe care l-am primit pe viaţă. Cred că e o formă de respect. Îmi supraveghez atent alimentaţia şi mă înconjor de oameni frumoşi cu care rezonez, cu care am lucruri în comun.

Am câteva, foarte puţine. Dar nu simt nevoia să împărtăşesc detalii intime, mi-ar fi jenă, aş fi stângace. În plus, nu înţeleg ce mi-ar aduce bun. Nu văd nici un beneficiu concret pe care l-aş avea dacă aş fi altfel. Oamenii care mă plac pe mine, mă plac şi datorită acestei atitudini. Cei care nu mă plac, nici nu mă interesează.

E vară şi îmi amintesc că anul trecut nu aţi scăpat nefotografiaţi la plajă. Vă mai stresează paparazzi?

Nu m-au stresat niciodată. E greu să faci poze unor oameni care aleargă de nebuni prin parcuri. Eu am înţeles acum mulţi ani care este meseria ziariştilor de tabloid şi care este scopul meu. Nu m-am simţit agresată niciodată. Fenomenul acesta ajunge să te afecteze când trimiţi semnale greşite. Ştiu că modelul este să te simţi agresată, lezată şi încorsetată. Dar e departe de mine acest model. Iar la ştirile neadevărate am un antrenament intens şi trec rapid peste.

Păi dacă e secret, cum au aflat? Dacă o vom face, oricum nu va afla nimeni. Un act în plus în viaţa mea nu e o necesitate. Oricum viaţa mea e plină de o grămadă de hârtii pentru administraţia financiară, de declaraţii pe venit… Nu simt nevoia de încă un act căruiă să-i port de grijă. Oricum, mă întreabă atâta lume când mă mărit, că nici nu mai ştiu cum să mă fofilez. Mi-e şi jenă că nu am făcut-o! Nu putem să considerăm că am făcut-o? (râde)

Nu. Să ţii la intimitatea ta nu înseamnă să te ascunzi. Mie mi se pare un consum mult mai mare să dai raportul. Eu, în viaţa mea de zi cu zi, sunt o persoană care se deschide foarte greu. Eu nu sunt genul care face confesiuni unei prietene, ci mai degrabă genul care ascultă.

Cineva a zis la un moment dat că la petrecerea VIVA! v-aţi îmbrăcat ca la nunta…

Aşa cum am citit şi în revista VIVA!, albul este un trend sezonul acesta. Plus că mama suspină periodic şi îmi spune „ce mult mi-aş dori să te văd într-o rochie albă!'. M-am gândit că, dacă o să am nişte poze în rochie albă, am rezolvat cazul.

Subiectul nunţii fiind rezolvat, zic să trecem la cel despre copil. Ce sentimente îţi trezeşte gândul că te-ai putea îngrăşa 10 kg dacă ai rămâne însărcinată?

Sentimentul unei competiţii! Iată o nouă provocare: cum slăbesc 10 kilograme? (râde) Glumesc, nu am nicio problemă cu îngrăşatul. Am mai slăbit, ştiu cum se face, sunt specialistă. Problema mea cu copilul merge mult mai departe: ce îl învăţ, cum îl educ, de unde ştiu ce este bine pentru el?

Eşti mult prea raţională! Şi după cum am putut vedea, şi introvertită. Tu chiar nu te exteriorizezi niciodată?

Eu mă exteriorizez rar, dar puternic! Nu am primit plângeri până acum de la cei din jurul meu.

Carmen Brumă despre căsătorie: "Un act în plus în viaţa mea nu e o ne­cesitate"

Carmen Brumă despre căsătorie: "Un act în plus în viaţa mea nu e o necesitate"