Chef Foa mai are și el alte pasiuni pe lângă cea de bucătar, îi plac sporturile extreme, iar dacă te-ai întrebat vreodată care este treaba cu pălăriile pe care le poartă, acum vei afla.
Spune-mi cum ți-ai descoperit această pasiune?
Pasiunea pentru gătit o descoperi dacă ești curios să vezi ce se întâmplă cu ingredientele, cum se transformă ele, ce gust au, ce miros au – așa descoperi pasiunea sau te descoperă ea pe tine, dar de fapt tot de la curiozitate pleacă. Eu sunt o fire foarte curioasă și când eram mic preferam să stau pe lângă mama în bucătărie în loc să bat mingea afară cu prietenii, pentru că această curiozitate m-a făcut să aleg să stau lângă ea și să văd ce se întâmplă, cum ingredientele pe care le cumpăram împreună cu mama de la piață se transformau în preparatele care ajungeau pe masă. Mama gătea zilnic, gătește și acum și în felul ăsta am ajuns să-mi dau seama că îmi place foarte mult să gătesc, îmi place să mă joc cu ingredientele, să le pun în valoare, să fac tot felul de combinații inedite, să nu țin neapărat cont de regulile scrise sau nescrise din bucătărie. Totul ține de bunul-gust când vine vorba de mâncare, de ingrediente. Toate lucrurile s-au întâmplat de când eram mic, mama m-a influențat foarte mult, ea fiind gospodina supremă în ochii mei. E foarte ușor să-ți dorești să fii bucătar, dar foarte greu să ajungi bucătar. Treci prin niște etape, în bucătărie nu e chiar așa ușor, e greu chiar, ore lungi, sacrificii. Dar este plăcut, mai mult plăcut decât greu. Este o vorbă înțeleaptă care spune cam așa: „Fă ce-ți place cu adevărat și nu vei munci nicio zi din viața ta. În cazul meu, s-a potrivit.
Dacă n-ai fi făcut asta ce ți-ar fi plăcut să faci?
Îmi plac gadgeturile foarte mult, tehnologia, mă țin conectat cumva și cred că ceva în zona asta aș fi încercat. Motociclist si adrenaline freak oricum sunt; îmi place tatonarea asta cu adrenalina, deci aș fi putut performa ca sportiv.
Ce faci tu în timpul liber, când nu ești în bucătărie?
Fac sport foarte mult, tot ce ține de sport. Am jucat și baschet și, cu toate că înălțimea nu mă ajută, am fost în echipa liceiului pentru că driblam foarte bine și aruncam excelent de la 3 puncte. Sunt o persoană care se descurcă în orice sport, fie că e golf, fotbal, tenis de câmp, de masă ruigby sau snowboarding. Din păcate, nu prea mai am timp de toate astea și îmi pare rău. După cum spuneam, sunt motociclist din 2007. În ultima perioada, fiind foarte aglomerat și un pic mai comod nu prea am mers pe două roți, dar vara sunt zi de zi pe motocicletă. Îmi place, de asemenea, să pescuiesc. Am prins niște pești fantastici, aproape cât mine, în Oceanul Indian. Asta deoarece ador să călătoresc, să descopăr cât mai mult din lumea asta.
Ce bucătărie îți place mai mult?
Nu pot să mă axez pe vreun specific anume. Mâncarea îmi place în funcție de starea de spirit, adică am momente în care mănânc mediteraneean, preparate din bucătăria grecească, italiană, și zile în care prefer mâncarea asiatică. Țin cont și de sezon, de ce îngrediente oferă luna respectiva, fiindcă, atunci, au un alt fel de gust.
Tu ai studiat în Anglia, nu-i așa?
Da, am făcut training ani la rând în diverse locații din Anglia și Paris pe catering, restaurante fine dining cu stele Michelin. E bine să te reinventezi tot timpul, nu poți să zici niciodată că știi tot, nu există așa
ceva, tot timpul înveți.
Ce te-a determinat să te întorci?
Eu nu am plecat să lucrez afară, am plecat strict să fac training. Nu am avut nicio secundă intenția să părăsesc țara, să mă duc să muncesc în afară și să mă realizez acolo. M-am dus strict pentru a-mi lua
cunoștințe din bucătării de top.
Văd că tu porți tot timpul pălăriile acestea. Sunt un fel de semnătură a ta sau care-i povestea lor?
Da, îmi plac foarte mult pălăriile, căciulile. Pur și simplu îmi place cum se așază pe cap, cum vin. Îmi place senzația de a avea o pălărie pe cap. Am foarte multe căciuli și pălării și, da, cred că pălăria este semnătura Chef Foa. De altfel, toți bucătarii mei și toți angajații poartă pălării. Le-am impus, și ei au acceptat pentru că le place și lor ideea asta. (râde)
Lumea încă asociază mâncatul în oraș, la restaurant, cu un moft. Cum vezi tu asta?
În ziua de astăzi, sunt foarte multe variante de restaurante: mai scumpe, unde te duci la o întâlnire
sau sa incerci o experiență inedita, alaturi de iubita sau de prietenii dragi, sau restaurante
cu prețuri mai mici unde poți să mănânci zilnic. Mâncatul în oraș nu e neapărat ceva care nu e la îndemână sau un moft. Eu nu încurajez lumea să iasă în oraș să mănânce, îi încurajez să gătească ei
acasă, să pună mâinile pe ingrediente, să vadă și ei legumele, să le simtă și să facă ceva acolo. Poate nu-ți iese din prima, dar dacă pui un pic de voință și strângi câțiva prieteni în jurul tău, e o stare de bine care se întâmplă în jurul gătitului. Iar când le dai și prietenilor ce ai gătit (mă refer la bucătarii amatori, care gătesc pentru acasă), e o senzație de împlinire. Eu asta încurajez, însă nu înseamnă să nu mai iasă la restaurant.
acasă, să pună mâinile pe ingrediente, să vadă și ei legumele, să le simtă și să facă ceva acolo. Poate nu-ți iese din prima, dar dacă pui un pic de voință și strângi câțiva prieteni în jurul tău, e o stare de bine care se întâmplă în jurul gătitului. Iar când le dai și prietenilor ce ai gătit (mă refer la bucătarii amatori, care gătesc pentru acasă), e o senzație de împlinire. Eu asta încurajez, însă nu înseamnă să nu mai iasă la restaurant.
Sursă foto: Facebook
Urmărește-ne pe 
