„Profesorii de la Viena mi-au spus: nu esti un elev bun pentru ca nu eram, nu ascultam), dar tu vei fi singurul din grupa asta care va face moda. Si asa a fost. Din 11 cati am fost, numai eu am devenit designer.'
Dar cum traiai acolo si ce voiai, de fapt, sa faci? Ce experiente ai trait?
Dupa facultate am trait la M¼nchen si nu eram prea fericit. Dana sesizase asta, intrasem intr-un grup de oameni cam… suspecti, nu era bine. Aveam 25 de ani. De aceea m-am intors in 2004 si in 2005 am participat atunci, daca-ti aduci aminte, la primul „Iasi' al Irinei Schrotter. Acolo am avut debutul cu aplauze la scena deschisa, ceea ce mi-a dat o mare incredere in mine. Revistele au fost interesate de colectia mea, redactorii de moda preluand atunci mult din prezentare si folosindu-mi hainele la sedintele foto.
 |
Care este motoul tau ca designer? Ce te inspira?
Lucruri foarte diferite, poate fi un party, sau un eveniment, poate fi doar un material. Mi se intampla ca noaptea sa ma trezesc si sa desenez repede o schita pe carnetelul pe care il am permanent langa pat. E singurul proces care merge in mintea mea continuu.
Ce fel de personalitate ai?
Calma.
Esti prieten cu tine?
Da. In unele puncte sunt prieten cu mine, in altele am de lucru cu mine.
Ce te face sa te deschizi?
Oamenii. Cei care ma fac sa ma simt iubit, placut. Nu sunt omul disputelor, daca nu am stresul certurilor in jurul meu, daca problemele prietenilor mei (ca partener nu am) sunt trecute fara tensiune, atunci eu sunt linistit, pot fi foarte creativ, ma pot arunca in treburile mele. Eu am enclava mea mica. Am casuta mea draguta, atelierul meu frumos, am catelul meu iubit. Nu vreau sa vad uratul, ma feresc cat pot de el.
 |
Si, totusi, el este peste tot…
Da, e adevarat. Dar nu vreau sa am de-a face cu el, sub nicio forma. Am vazut atata tristete, de pilda, atunci cand eram mic si mergeam la caminele de copii cu ai mei, am plans atat de mult, incat acum, chiar daca ajut pe cineva o fac discret, fara zgomot. Prefer sa ajut din umbra, nu mai pot sa vad suferinta. Asa sunt eu.
Povesteste-mi partea cu Berlinul din viata ta. Ai castigat acolo un mare concurs tv, „Fashion and Fame'. Cum ai ajuns acolo?
Tot prin Dana am aflat ca as putea aplica si eu la aceasta emisiune-concurs unde au aplicat alti 8.000 de candidati.
8.000? Adica opt mii?
Da (rade). Tineri designeri. Eram la Berlin, la Fashion Week, in primavara, si am primit un telefon, dupa ce am aplicat, ca am castigat dreptul de a intra, efectiv, in concurs. Si am aflat ca ne-au ales dupa ceea ce stim sa facem, dar si dupa personalitate, pentru ca e si un show de tv. Au fost probe pe care trebuia sa le trecem, unii au vrut sa arate cat sunt de creativi, eu insa am inteles ca trebuia sa execut ce mi se cerea! Adica daca imi cereau rochie alba cu floare albastra, nu trebuia sa le fac una verde cu floare roz doar pentru a arata cat sunt eu de creativ. Si eu asta am facut. Am ascultat. Si am executat! Si asa am castigat un post de chief designer la noua marca, Gold Cut, ce s-a creat in aceasta emisiune care se numeste „Fashion and Fame' si care e aceeasi poveste cu „Runaway Project'. Marca este distribuita de Otto in opt milioane de cataloage, in cinci milioane de cataloage de trend si pe internet, ceea ce pentru numele meu este ceva imens. De aceea am si prezentat la Fashion Week Berlin pentru ca am vrut sa se vada si ce pot crea eu si ai vazut cat de bine a fost primita colectia. Sunt fericit pentru ca o piata ca Germania nu este de neglijat pentru mine, ca vorbitor de limba germana, mai ales dupa ce am si cunoscut atat de multa lume cu ocazia filmarilor.
Urmărește-ne pe 
