Ce e o vedeta?
Nu e numai cineva cunoscut, ci acel cineva care poarta si responsabilitatea faptului ca e cunoscut. Pentru ca o vedeta poate influenta pe cineva. Deci trebuie sa aiba un comportament anume. Astazi, daca se merge pe vulgaritate este si pentru ca vedetele au dat tonul in sensul asta.
Unde e „acasa pentru dumneavoastra? Ati trait in Romania, Israel, acum in Franta.
E o intrebare pe care mi-o pune multa lume si pe care mi-o pun si eu. Si cred ca acum am raspunsul. Acasa este acolo unde sunt copiii mei.
Cati ani au?
18 si 15.
Sunt mari…
Sunt mari, sunt frumosi, sunt „nebuni si avem o relatie care tine de miracol. Dar „acasa este si in Romania, de care am nevoie ca de un drog, apoi e Franta unde am ajuns sa ma simt ca acasa, in Israel la fel. Dar am descoperit si Africa, unde am facut 2 filme… Dar nu orasele mari din Africa, ci la tara in Africa, acolo unde ma gandesc cumva la Valenii mei de Munte, unde am copilarit. Are un farmec aparte si senzatia pe care ti-o da locul e de… timp! De altfel exista un proverb pe care mi l-a spus un african: voi albii aveti ceasul, dar noi avem timpul. Asa e. Nicaieri in lume nu gasesti ceea ce gasesti acolo.
Ce transmiteti baietilor dumneavoastra?
Eu am incercat sa le dau curiozitatea povestii si, mai ales, curiozitatea povestii celorlalti. Ce mi se pare esential pentru ei in lumea de astazi, care merge foate repede si in care nu ai timp de nimic, este sa gaseasca totusi acel timp pentru a-i asculta pe ceilalti si sa se imbogateasca din povestile lor. Povestea ta ti-o alcatuiesti cand esti in pace cu persoana ta si cand asculti mult si te imbogatesti din povestea celorlalti. Asa facea mama cu noi, cu mine si cu fratele meu. Ne spunea povesti, stimulandu-ne imaginatia, pe care apoi tata a incurajat-o ducandu-ne la teatru. Eu la randul meu, le-am spus povesti copiilor mei inainte de culcare ca sa le declansez visele, apoi i-am dus la teatru si cinematograf si apoi am calatorit mult cu ei ca sa le arat frumusetea acestei lumi. I-am dus in Africa de care s-au indragostit… Pe cel mare l-am dus la Auschwitz la 13 ani. A fost o calatorie delicata, in care am fost tot timpul langa el. Am stat patru zile intre Auschwitz si Cracovia, l-am luat cu binisorul, i-am zis ca nu trebuie sa se sperie, ci trebuie sa inteleaga doar pana unde poate ajunge omul uneori.
Dar nu a fost prea devreme la 13 ani?
Nu. In traditia evreiasca, dar si in cea catolica, la 13 ani un baiat devine barbat. Atunci trebuie sa-si deschida ochii asupra realitatii. Am fost apoi cu el si in locuri vesele din Cracovia, adica nu i-am dat numai tragedie. Rezultatul a fost extraordinar, pentru ca am stat impreuna 4 zile si ce am trait ne-a sudat pe veci. Am vorbit multe lucruri, apoi am venit acasa, unde a povestit fratelui lui si prietenilor experienta pe care a avut-o. Deci a exteriorizat.
Si ce vor sa se faca?
Din pacate cel mare vrea sa fie actor.
De ce din pacate?
Pentru ca actoria este cea mai frumoasa meserie din lume, dar actorul depinde de un telefon.
Si cel mic?
Cred ca merge mai mult spre regie. El e mai pudic, mai retras. E mai bine pentru el, pentru ca va avea sansa sa initieze proiecte, nu sa astepte pe altcineva s-o faca…