Sunt sanse ca numele lui sa nu spuna nimic daca n-ai tras niciodata cu ochiul la o comedie cu Ben Stiller. De altfel, Owen Wilson este un nume cam greu de pronuntat pentru un chip atat de usor de retinut. Si totusi, oricat de „afon ai fi in ale comediei, e imposibil sa fi ratat toate cele zece filme in care cei doi fac echipa.
Autoproclamat „pierde-vara, Owen a venit pe lume pe 18 noiembrie 1968 si a avut parte de o copilarie pe cinste. Tovarasi de nazbatii, fratii Luke si Andrew ii sunt si azi cei mai buni prieteni; de altfel, cand Owen s-a decis sa paraseasca orasul natal pentru a-si incerca norocul la Hollywood, ei l-au urmat, impartind un biet apartament in L.A. in care se adunau doar noaptea, ziua alergand cu totii pe la auditii. Actoria n-a fost niciodata parte din plan, Owen visand sa ajunga celebru ca scenarist. Ce a urmat, a pornit de la o intamplare: intalnirea cu un anume Ben Stiller, regizor, producator si actor dintr-o familie cu pedigree (Ben e fiul lui Jerry Stiller, actor si el, celebru pentru rolul tatalui lui George Constantza din „Seinfeld) care si-a rupt cateva ore din programul aglomerat pentru a-si arunca ochii pe unul dintre scenariile lui Wilson, cel pentru „Bottle Rocket. Filmul, primul pentru Wilson, cu o vorba buna din partea lui Stiller, a primit in cele din urma o finantare de 3 milioane $, dar s-a dovedit un esec la box-office, cu incasari care abia au acoperit un sfert din bugetul alocat. In ciuda review-urilor proaste, prietenia cu Stiller a ramas in picioare, concretizandu-se, din 1996 si pana acum, in 10 filme, echipa Stiller-Wilson rivalizand in arhivele de box-office cu „mo-rocanosii Lemmon si Matthau.
In ciuda pretentiilor de scenarist, Owen are chip de actor, usor de tinut minte, de care ar fi fost pacat sa nu se foloseasca. Printr-o incrucisare nefericita de gene, s-a ales cu un nas care, spart de cateva ori in adolescenta, a ajuns acum, la „batranete, sa duca o viata proprie, urmand ca in scurt timp sa aiba propriul fanclub, eclipsandu-l pe cel al purtatorului, calcand cu alte cuvinte pe urmele lui Depardieu. {i totusi, desi are una din cele mai memorabile fete, la Wilson, principalul atu actoricesc e ca nu si-o foloseste. La fel ca tonalitatea vocii lui Adam Sandler (sau a lui Jerry Seinfeld), chipul blondului este sarac cand vine vorba de expresivitate – neajuns transformat in avantaj de catre maestrii umorului evreiesc – mimica faciala rezumandu-se la privirea de tip „Zoolander: ochi mijiti si buze intredeschise. De altfel, Ben si Owen joaca, indiferent de film, aceleasi tipo-logii de personaje. Mai mult, la Hollywood, impreuna cu Jack Black, Will Ferrell, Vince Vaughn si Steve Carell, au ridicat tipologiile la rang de stil, autointitulandu-se, in gluma, „The Frat Pack, aluzie la celebra gasca din anii ‘50, „The Rat Pack, care ii strangea laolalta pe Frank Sinatra, Dean Martin si Sammy Davis Jr. Spre deosebire de inaintasi, Stiller si Wilson sunt trecuti si la credi-tele de la scenariu, regie si pro-ductie, si se descurca la fel de bine si in spatele camerelor. Cu „The Royal Tenenbaums, Owen s-a ales cu o nominalizare la Oscarurile din 2001, intrecandu-se la categoria „cel mai bun scenariu cu „Amélie si „Memento, pierzand insa in favoarea lui „Gosford Park..
Urmărește-ne pe 
