Intr-o vreme cand Romania se innebuneste dupa succesul usor (de la mariajul din interes rapid, pana la doctoratul in regim de urgenta), Monica ne propune succesul al dracului de greu si de putin recompensat. Daca ar fi halterofila, ar fi ridicat o tona si n-ar fi luat-o nimeni la olimpiada. Daca ar fi o femeie de afaceri, ar fi imbogatit toti actionarii si-ar fi plecat acasa cu un fular de la companie. Daca ar fi vedeta de televiziune, ar fi facut 50 de puncte de rating si ar fi fost inlocuita cu un show de oi care pasc si-un cioban care rade pe langa ele. Si nu e nimic de ras aici, show-ul exista, va poftesc sa-l depistati…
Ce vreau sa va spun e ca noi ne ocupam de Magda lui Tolea sau de diverse alte Monici distinse prin alegerea asternutului de pat, in vreme ce de valorile noastre se ocupa aplauzele altora. Iar asta, din pacate, nu spune nimic despre ele, ci doar despre noi.
Dansez, deci existati. Asta e motoul ei, pe care i-l fac cadou acum, cu ocazia tarzie a intalnirii. Monica e acolo, pe scena, pentru ca noi sa ne simtim prost in sala ca n-am venit mai devreme, acum vreo 10 ani, ca n-am venit in fiecare seara, ca nu ne-am adus prietenii si copiii. Monica exista ca sa intelegem ca am ajuns prea departe in evolutia noastra ca specie: capul ingust, ascutit de aceleasi griji zilnice, fundul lat, crescut in fotolii de cinema si sali de sedinta. Ea danseaza pentru noi, dar altfel decat in emisiunea aceea: danseaza sa ne salveze de noi insine si de succesul nostru uimitor in a ne umple de bani si a ne goli de sens.
Pana la urma, Monica ne spune ca mai e si un alt loc in care oamenii au ce cauta. Nu stiu cum sa-l numesc, Google Maps n-a reusit sa-l gaseasca, prezicatoarea Omida nu-l poate intui, contra oricarei sume. O sa-i punem o eticheta temporara, pana cand fiecare dintre voi isi va face timp sa-si infiga acolo steagul personal, facut din antena de la masina si-un tricou vechi cu Iron Maiden.
Locul acela n-are neoane si butoane, n-are paza (cine sa fure trairile altuia) si nici proprietar. E baraca cu o pompa ca de benzina langa ea, cu un singur sortiment, notat cu carioca pe metalul ruginit: Sensul Vietii Superpremium 98. Acolo lucreaza Monica si garantez ca va zambi, cum mi-a zambit si mie, cand i-am zis, neincrezator…
… „Plinul va rog!