Prima data a jucat in „Filantropica (2000). Acolo l-a vazut Cristi Puiu, dupa care l-a distribuit in „Un cartus de Kent si un pachet de cafea, scurt metraj care a luat Ursul de Aur la Berlin. Acelasi regizor i-a dat un rol in „Moartea Domnului Lazarescu. Iar de atunci, l-ati mai vazut in filmele „Hartia va fi albastra (2006) si „Dupa ea (2007). Mimi Branescu are 33 de ani si mult mai mult umor decat lasa sa transpara din poze.
Esti un actor bun si cred ca nu esti cunoscut pe masura talentului tau. De ce nu iesi in evidenta mai mult?
Sunt timid. In al doilea rand, consider ca petrecerile mondene nu sunt o prioritate pentru mine ca actor. Nu la petreceri iti arati valoarea.
Cum a inceput povestea cu actoria?
Trebuia sa dau la o facultate ca sa nu plec in armata. Vroiam initial sa dau la Jurnalism, dar asta presupunea sa stiu obligatoriu doua limbi straine, iar eu ma descurcam doar la franceza. Credeam ca ma descurc. Am dat la Actorie, dar n-am intrat din prima. De frica armatei, am facut un an de actorie la o facultate particulara. Incepuse sa-mi placa, desi nu mai avusesem vreo legatura cu lumea asta. Nu m-am trezit de mic cu actoria in gand, cum s-ar spune.
Ii este greu unui student la Actorie sa intre la un teatru din Bucuresti?
Nu stiu. Nu mi-am dorit niciodata sa ma angajez, desi am avut oportunitati. Mi-ar fi foarte greu sa ma intretin ca angajat intr-un teatru. Salariul este mic. Nu pot trai din 7 sau 12 milioane. Dupa ce am terminat facultatea, am jucat mai peste tot, si la Resita, si la Targoviste. A fost vorba de colaborari de cate un spectacol. De vreo trei ani, joc la Teatrul National in spectacolul „Idolul si Ion Anapoda. E singura lega-tura pe care o mai am cu teatrul.
Nu esti doar actor, esti si scenarist. Scenariile tale au foarte mult umor, desi pari un tip sobru…
Mi s-a mai spus asta, dar nu stiu de ce sunt citit asa. Ca nu zambesc si ca nu rad tot timpul? Sunt un om normal, poate un pic mai inchis si mai preocupat. Mi s-a spus de foarte multe ori ca sunt sobru si recunosc ca-mi sare un pic tandara. Ce-ar fi trebuit sa fac, sa sar sa te pup, sa fac repede doua glume? Sa vars cafeaua pe mine? Eu nu sunt genul ala de actor, comic in permanenta. Nu ma chinui sa fac poante cand ma duc sa cumpar paine, de exemplu.
De ce crezi ca unul dintre cele mai bune seriale romanesti, „Lombarzilor 8 de la B1 TV, pentru care ai scris scenariul si ai si interpretat unul din rolurile principale, nu a mai continuat? Nu a fost destul de comercial?
Ajunsesem la seria a II-a. Nu inteleg de ce l-au oprit, intrebati-i pe cei de la B1. Nu s-a pus niciodata problema sa fie comercial. B1 a vrut inca de la inceput un altfel de serial, unul de calitate. Am inteles ca a fost foarte bine primit. A ajuns la un rating de 2.4 sau ceva de genul acesta, rating pe care altfel B1 l-ar fi acumulat in vreo 4 ani. Nu era 6 sau 8, ca la Pro TV, dar… Si acum ne opresc oamenii pe strada si ne spun cat de mult le-a placut. Sigur, targetul au fost oamenii de peste 50 de ani, iar ei nu prea au bani. M-au oprit tot felul de batranele simpatice sa imi spuna ca a fost asa de frumos…
N-ai vrea sa scrii scenariul unei telenovele?
Nu as sti sa-l scriu. Tot ce scriu trece prin mine. Eu ca actor n-as putea spune „Penelope, te adoros multos macios. Ma bufneste rasul. Cu atat mai putin as putea scrie asa ceva. Nu stapanesc limbajul acesta. Eu stau la bloc, il aud pe ala de sus cand merge la toaleta si sunt sigur ca si cel de jos ma aude pe mine. Nu e prea multa poezie si „pasion de corazon in asta. Nu stiu sa-mi imaginez povesti cu oameni care stau in vile si sufera din dragoste, nu-i inteleg. In telenovele, fetele frumoase incep prost, adica nu sunt iubite si pana la urma sfarsesc bine. Si invers. Ma mai uit si eu la productiile astea, recunosc. Mai vad ce se intampla pe Acasa, pe Antena 1. E o nebunie..
Urmărește-ne pe 
