Melania stie si ea cine e si, cu aproximatie, unde se duce. E o fata din Berceni, iar aici, spre norocul ei, sunt pe teren familiar si deci capabil de comparatii. Am cunoscut odata o fata din Berceni careia ii era rusine ca locuia acolo. Ca atare, fata aceea mi-a dat o alta adresa, in zona Parcul Tineretului, unde ma ruga s-o las cand o conduceam acasa. Nu stiu de ce acolo. I se parea ei probabil mai centrala. Sau poate visa sa se mute acolo odata si facea antrenamente.
Ani buni am lasat-o si la 12 noaptea in fata casei imaginare, ca sa aflu dupa ca era nevoita de fiecare data sa caute un taxi. Apoi am cunoscut o alta fata din Berceni, care m-a dus acasa in prima saptamana sa-i cunosc parintii, ocazie cu care m-am si insurat cu ea! Intre aceste doua extreme, unde pot s-o asez deci pe Melania?
Detest sa spun ca la mijloc. Pentru ca oamenii nu stau pe sarma, desi Melania a mers pe cea din mintea mea fara sa se impiedice si sa cada, dar si fara sa lase urme si intrebari. Stiu doar ca e o fata de la oras care isi asuma chestia asta ca pe un accident al trecutului: un om care a fugit inapoi la tara, unde pune rosii in gradina, fara grija ca sunt de aceeasi culoare cu sangele de care vorbim zilnic la televizor. Un om care se duce la serviciu sa ne spuna ce ni s-a mai intamplat, pentru ca sa se intoarca apoi intr-un loc in care nu vrea sa se mai intample nimic. Culmea, daca va reusi, va fi o mare intamplare!
Melania e genul meu de prezentator. N-o sa poti s-o citezi cu vreo prostie. N-o sa fie greu s-o uiti cand va pleca. Dar uite asa, cu aceste doua calitati absolut banale, am sa mananc cu ea pe pajiste si, peste zece ani, cand ea o sa fie tot celebra, eu tot mofturos la branza cu ceapa, iar posteritatea, plictisita de atata asteptare, va fi incercat repetat, disperata, sa-si ia campii.
Nu va mai fi cu putinta. Campii vor fi luati deja, de cineva cu mai multi bani.
Fotograf Sebastian Enache