Maria Tiriac: Fereste-te de ea. Dar nu te grabi”¦

In generatia Mariei, baietii si fetele de la tara si de mai jos pe scara sociala ar vrea sa se ia in piept cu lumea si s-o cucereasca. Ea a depasit incrancenarea asta. Vrea s-o observe, sa se imprieteneasca cu ea (dar nu cu toata lumea, trebuie sa facem o selectie!) si s-o imbrace, eventual. Nu mi s-a parut disperata sa faca o cariera in moda, insa poate ca asta e genul ei de modestie. Nu-i plac etichetele mari, mi-a zis, si sunt sigur ca nu se referea doar la esarfele pe care scrie urias „Gucci“ sau „D&G“. Si, totusi, a luat de barbat o eticheta gigantica... O vorba despre barbati. Ca sa-mi explice cum arata un tip pe care il poate admira, Maria s-a lasat pe spate pe scaun, picior peste picior, cu mainile pe spatare si un aer relaxat. „Imi plac barbatii siguri pe ei, uite, cam asa“ mi-a zis, si-am avut un frison nervos ca probabil n-am reusit sa intru in categoria „puternici“ in timpul interviului. Dar n-am avut curajul s-o intreb de la obraz... Multa lume se gandeste la lumea buna romaneasca ca la o societate secreta a oamenilor care se dau jos din masini cu geamuri negre si intra in cluburi unde isi arata unii altora hainele si ceasurile si bijuteriile, in timp ce se prefac ca sunt interesati de conversatie. Maria vine din lumea asta, insa nu din acest stereotip. Am incercat sa aflu de la ea ce crede despre lumea cealalta, a oamenilor care nu „s-au ajuns“ inca. Si care ii urmaresc viata in reviste, in bucataria blocului din Berceni, nu de pe Miraculoasa Strada 5 din Manhattan. Asa am aflat un lucru banal si oarecum de asteptat: nici n-o cunoaste personal. Si nici nu stie ce-ar putea vorbi cu ea, cu lumea asta. Pare o marturisire care sa te instige la lupta de clasa, insa ea o face zambind fara superioritate. Asa incat faci un mic efort si intelegi: drumul la sala si cel la piata nu se vor intalni niciodata. E in firea lucrurilor. Oricum, si o fata cu bani are probleme grave: rau de mare, in primul rand. I s-a facut rau pe un iaht chiar in rada portului, la o petrecere cu o multime de romani despre care eu si cu tine nu stim decat cum ii cheama si ca au sediu in cladirea aceea cu geamuri argintii.S-o invidiem pentru asta? Oricum, „invidie“ e un cuvant pe care il auzi des de la ea. I l-au facut cadou tabloidele, insa, in loc sa le ignore, are slabiciunea (singura pe care i-am gasit-o) sa explice: N-a avut „prieteni cu burta si bani“. Insa n-a avut nici prieteni saraci, as zice eu, cu exceptia lui Bobby, pe care il stie de la 14 ani . Dar nu e vina ei: pur si simplu astia sunt oamenii cu care se poate intalni o romanca in miscare, intre doua continente si un singur stil de viata: acela al cartii de credit, nu al sacosei. M-am despartit de Maria cu cateva invataminte. Fetele frumoase fumeaza tigari subtiri. Se schimba pentru sedinta foto (a venit in costum de training). Si nu te fac sa te simti prost cand nu mai stii ce sa mai intrebi. Eu zic ca d-aia s-a si maritat cu baiatul ala. De ce sa te indragostesti de ea 1 Se uita in ochii tai si nu stii pe unde sa mai cauti furculita. 2 Se imbraca firesc, fara obsesia ca toalele sa spuna „baa, asta e de la Chanel!“. 3 Pentru ca s-au indragostit si altii (prin imitatie, deci). 4 Pentru ca are mister si pare ca are nevoie de energie. 5 Pentru ca a avut bani cu mult inaintea ta, iar treaba asta te innebuneste. De ce-ai fugi de ea 1 Ii plac barbatii puternici si te gândesti unde ti-ai uitat bicepsii. 2 N-are energie si pare ca vrea s-o ia de la tine. 3 Ii place la New York si tu esti fan Cairo. Nu e cazul meu, si mie imi place la New York. Dar nu stiu daca acelasi cartier... 4 Pentru ca te poate face sa te simti in vizita in propria piele. 5 Pentru ca asa spun Legea penala si Codul Familiei. E maritata acum! Fotografii: Sebastian Enache Multumim restaurantului Avalon.Cand prima generatie de romani a mers la scoala la Paris, acum 150 de ani, Romania s-a ales cu doua lucruri: expresia „bonjur“ si pantalonii nemtesti, cu dunga, care au inlocuit salvarii parintilor. Cu ce s-a intors in tara generatia Mariei Marinescu, copii ai unor parinti care si-au putut permite, dupa multi, multi ani, sa-i dea la scoala in strainatate? Am intrebat-o si mi-a zis ca nu stie. Nu e problema, ca am aflat, dupa doua ore la o masa cu ea, deasupra unei salate (pe care eu am terminat-o) si a unei portii de paste orientale (din care ea a luat doua guri). Maria Marinescu a adus in tara un personaj: romanul conectat la high-life-ul din strainatate. Romanul globalizat pana la etichetele hainelor. Romanul in mod serios superficial, fara ca vorba asta sa insemne un defect de caracter, ci mai degraba un efort constient de fiecare zi, pentru a afla ce se poarta azi in materie de superficialitate. Primul lucru care te loveste la ea e timpul petrecut cautandu-ti ochii. Nu stiu daca a citit cartea „Dominate for Dummies“ sau a invatat-o cineva sau are nevoie de ochelari sau pur si simplu asa e ea, curioasa. Insa se uita in ochii tai des, intens si fara niciun fel de complexe. Patapievici sau Liiceanu ar avea probleme sa-i tina privirea, pentru ca ea pare sa te intrebe lucruri foarte intime, pe care sunt sigur ca Viva! n-are tupeul sau formatul in care sa le mai si publice... Oricum, Maria iti spune de la distanta de unde vine si incotro se duce. Vine din Tara Binelui, a Avioanelor de New York si a angoaselor de mic litraj tratate cu o cafea mare-mare in Central Park, langa Musem of Modern Art. Se duce in lume, departe, n-ai tu treaba unde. Se duce cu viteza masinii cu multi cilindri, aia noua, dar pe care nu i-a luat-o Ion Ion. Masina ei, na! La fel de puternica precum barbatii pe care ii admira..