 |
| Alaturi de Cristi Puiu, in 2005, la Cannes |
La un moment dat, Luminitei ii trecuse prin minte sa dea la Liceul de Muzica, dar l-a ascultat pe tatal ei, care vedea ca se aseza la pian mult prea rar fata de cata munca presupunea acest instrument. Sau poate iubea mai mult teatrul… „In orice caz, daca exista ceva ce te poate linisti si insenina pe lumea asta, aceasta este muzica. Sa te asezi la pian si sa canti este reconfortant. Iti consumi lacrimile si furiile si bucuriile, dar parca e mai greu sa ma asez la pian in sufragerie si sa interpretez ceva ca sa-mi treaca de urat. Deci am ales teatrul.
Nici nu-si aminteste ce reactie a avut cand a picat prima data la examenul de la IATC. „Nu cred ca a fost prea bine, dar nu-mi aduc aminte sa fi trait vreo drama. Stie insa foarte clar ca atunci cand a reusit, din a doua incercare, a fost foarte fericita. De atunci, ani intregi a invatat ca trebuie sa astepte, iar forta ei era visul ca intr-o buna zi va putea fi o actrita adevarata. A lucrat enorm la clasele de regie cu studentii regizori si asta ii dadea o mare libertate. A trait bucuria ca in anul 4 sa joace la Cassandra in foarte multe spectacole. Dupa absolvirea Institutului de Teatru a plecat la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani, unde a debutat ca actrita profesionista si a avut aceeasi siguranta si bucurie ca atunci, demult, in clasa a V-a cand spusese pentru prima data o poezie in public. „Peste ani au aparut temerile, emotiile dure, grele. Ani intregi am trait doar bucuria de a fi pe scena, ani intregi aveam o siguranta pe care mi-o dadea numai iubirea pentru teatru. De-a lungul anilor i-au placut mai multe meserii, dar in primul rand, muzica si intotdeauna teatrul. Mereu se imagina jucand un rol care, din pacate, nu s-a bucurat de audienta pe care ar fi meritat-o. Luminita Gheorghiu are regretul ca nu a jucat destul: „Mi-ar fi placut sa lucrez mai mult pentru ca teatrul, filmul, televiziunea sunt ipostaze diferite ale aceleiasi profesii.
Totusi, ea s-a bucurat de compania unor mari actori, destinul purtand-o pe 14 ianuarie 2007 la Los Angeles, cand a fost im–preuna cu Helen Mirren, Forest Whitaker, Steven Spielberg si Clint East-wood la decernarea Premiilor Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles, unde a luat premiul pentru Cea mai buna actrita in rol secundar cu rolul Mioara din „Moartea domnului Lazarescu. „Am fost atat de socata de aparatele de fotografiat care m-au intampinat cand am pasit pe covorul rosu, incat n-am mai avut emotii. Nu-mi place sa fac poze si nu-mi venea sa cred ca mi se intampla acest lucru! Tot timpul eram foarte atenta sa nu pierd notita cu discursul in limba engleza pe care il pregatisem pentru acest moment extraordinar! Dar nu am avut emotii. Asta mi-e meseria…
Luana Pesa, Foto: Arhiva personala
Urmărește-ne pe 
