[INTERVIU] Ciprian Marica, cel mai dorit atacant

În copilărie, tata a fost cel care mă punea să citesc şi, dacă la început am luat-o ca pe o obligaţie, mai târziu am descoperit că este distractiv, că învăţ multe, că aflu cum gândesc alţii situaţii de viaţă prin care trecem cu toţii la un moment dat. Aşa că am continuat să citesc.

Sunt curioasă, totuşi, la ce ai carenţe? În ce aspect simţi nevoia să mai lucrezi?

Stai puţin, nu am zis că am ajuns să cunosc totul sau că am citit totul. Am spus doar că îmi place şi că voi conti­nua să citesc, dar mai am multe de învăţat. În orice domeniu.

Cum ai ajuns fashion addicted?

E mult spus fashion addicted. Părinţii sunt mereu un model pentru copii tatăl meu se îmbrăca mereu la costum, aşa că m-a influenţat şi pe mine. Ulteri­or mi-am creat propria idee despre cum să mă îmbrac, am curaj să port cu­lorile aşa cum cred eu, nu mă sfătuiesc cu nimeni. Răsfoiesc revistele de modă, dar mă îmbrac cu ce îmi stă bine.

Luna viitoare împlineşti 28 de ani. Cum îţi doreşti să te prindă ziua de naştere din punct de vedere profe-ional? Unde îţi doreşti să fii?

Sper ca darul pentru ziua mea să vină puţin mai devreme, pe 6 şi pe 10 sep­tembrie, la meciurile Naţionalei cu Ungaria şi Turcia. Iar de ziua mea să pot sărbători locul 2 în grupă şi România să aibă o şansă pentru Mon­dialul din Brazilia.

După încheierea contractului cu Schalke s-a spus ba că ţi-ai petrecut timpul la plajă, ba la terase. Cum ai profitat, în final, de perioada aceasta de libertate?

Sincer, chiar simţeam nevoia de o va­canţă prelungită, pentru prima dată după mult timp am vrut să mă deco­nectez complet de la fotbal. Mi-am adunat gândurile, m-am rugat cerului să-mi lumineze mintea şi pământului să îmi dea putere de muncă.

S-a scris mult despre performanţele tale, dar foarte mult şi despre femeile din viaţa ta. Ce te afectează mai tare, să fii criticat pentru evoluţia într-un meci sau pentru alegerile amoroase?

Am încercat să îmi ţin viaţa personală departe de presă, am şi făcut demersuri în acest sens. Dar dacă presa din România crede că e mai interesant cu cine mă întâlnesc, asta e treaba ei, nu a mea. Nu-mi place să-mi pun viaţa pe tarabe. Afară, presa sportivă se ocupă numai de sport, nu şi de mondenitatea din spatele lui. Aici se inventează mult, se face o presă cam uşoară, ce să zic… Nu pot spune că nu mă afectează criti­cile deloc, numai să fie justificate, să fie argumentate… M-a dat pe spate replica unui ziarist care mi-a spus: „Ciprian, vrei să lăsăm adevărul să ne strice o ştire bună?! Abia atunci am înţeles altfel totul.

Îţi plac femeile frumoase, lucru firesc pentru toţi bărbaţii. Cum s-ar putea compromite în faţa ta o femeie extrem de frumoasă astfel încât să ajungi să nu o mai vezi frumoasă?

Vorbind urât, vulgar, anulându-şi fe­minitatea. O femeie fără feminitate de­vine urâtă, oricât de frumoasă ar fi.

Care din lucrurile pe care tu nu i le-ai ierta unei femei ţi-au fost iertate ţie?

(Râde) Simt că e o întrebare-capcană… Şi mai simt că orice aş răspunde s-ar pu­tea întoarce în defavoarea mea, aşa că…

Nu e niciun secret că foarte multe femei te vânează. Si s-a întâmplat, de când eşti fotbalist celebru, să fie invers? Să doreşti tu pe cineva şi să fii refuzat?

Bineînţeles, dar să nu mai spui nimănui… Am făcut în aşa fel încât să pară că refuzul nu e refuz, ci o lipsă bruscă de interes din partea mea. (râde)

Sistematic te trezeşti prins în tot soiul de polemici. Dacă nu e legat de femei, e legat de carieră, aşa cum a fost subiectul convocării tale la lotul naţional pentru amicalul cu Slovacia, în detrimentul unor jucători precum Mutu. Culmea e că tu eşti destul de discret din fire. Cum ajungi în aceste situaţii?

Nu ştiu. Se pare că tocmai pentru că sunt rezervat mi se pun replici în gură ca şi cum le-aş fi zis eu, deşi nu este adevărat. După cum spuneam, presa nu e prea serioasă în România. Nu vreau să jignesc pe nimeni şi nici nu bag pe toată lumea în aceeaşi oală, dar mi s-a întâmplat să se inventeze tot felul de subiecte sau de situaţii care au fost puse pe seama mea. Dacă asta vinde, nu mă mir, dar de asemenea nu mă mir nici că presa scrisă nu mai vinde, aşa cum aud că se întâmplă. Lumea vrea să afle lucruri mai consis­tente, cred, despre un sportiv…

Apropo de Mutu, înainte ca el să facă acel deja faimos comentariu ironic cu privire la convocarea ta pentru lotul naţional, eraţi prieteni. Îl vei invita la ziua ta de naştere?

În ciuda scandalului inventat, pe mine şi pe Mutu ne uneşte un scop comun, îmi e partener de luptă. Totul pentru România! În plus, eu îmi iert „priete­nii ca să îi enervez. (râde)

OANA POPOIAG

Foto MARIUS BĂRĂGAN

Coafură LUCIANA DOROBAS (Jovsky Studio)

Urmărește-ne pe Google News