Ilinca Goia: Nu joaca pentru bani
Ilinca Goia: Nu joaca pentru bani
Are aproape 39 de ani si este foarte credibila in roluri de studente si fetiscane. Frumoasa, misterioasa, atipica, Ilinca Goia, dupa 20 de ani de cariera, se poate numi cu adevarat actrita.
Un nume deja cunoscut in teatrul romanesc, Ilinca Goia crede cu tarie in teoria conform careia abia dupa 20 de ani de munca iti poti da seama daca un actor este intr-adevar actor. La prima vedere pare o afirmatie exagerata, insa criteriile Ilincai sunt extrem de riguroase: „Dupa ce m-am format, m-am scolit, m-am confruntat cu mine, m-am regasit, iata, ma pot numi actrita si se intampla sa fi trecut 20 de ani de cand practic aceasta meserie”. In acest moment Ilinca Goia face film, joaca teatru si danseaza pe rupte in music-hall-ul „Chicago”. In plus, exista doi barbati in viata ei care o fac cu adevarat fericita: regizorul Dominic Dembinski (sotul) si Nikita (fiul), elev in clasa a patra la Liceul de muzica „George Enescu”. Cand o vezi pe Ilinca nu te poti abtine sa te intrebi cum este sa treci prin viata fiind o femeie atat de frumoasa; iar in cazul ei nu e vorba numai de simetrii si proportii, ci si de o expresivitate a trupului pe care o intuiesti dobandita in sutele de ore de joc si dans pe scena, de un anumit fel in care priveste si vorbeste. De aceea este atat de greu sa impartasesti „secretul” din spatele reusitei, pentru ca el tine de alchimia vietii fiecaruia.
„N-am sanse sa imbatranesc cu un copil ca al meu. Acesta este unul dintre secrete. Simt ca ne asteapta tot felul de confruntari. Este intr-o perioada dificila, preambul pentru adolescenta, asa ca a inceput sa aiba mici rautati. Face parte dintr-o generatie de copii care sunt nevoiti sa creasca inainte de timpul biologic. Sunt siliti sa evolueze repede, repede. Este o emulatie teribila intre ei. Care prinde mai repede, care se adapteaza mai repede, care se dezvaluie ca fiind un lider. E o generatie pe care eu o admir din punctul asta de vedere, pentru ca sunt naravasi, imaginativi, vioi si ageri. Pe de alta parte ma si deranjeaza, pentru ca sunt privati de acea copilarie clasica. Parca timpul nu mai are rabdare cu nimeni.” Pentru cei care isi doresc mai mult, timpul este insuficient. Marile orase au dezvoltat si aceasta problema. Sunt atatea lucruri de facut, de experimentat, si cu toate astea ziua continua cu incapatanare sa aiba 24 de ore. Nikita s-a obisnuit cu lipsa parintilor. „Nu face comparatie, pentru ca nu are cu ce. El stie ca asa e o familie, cum suntem noi, adica doi oameni care muncesc foarte mult. Isi da seama ca exista un pret pentru toate, atat cat poate, si sunt mandra de el, pentru ca mi-a demonstrat ca pot sa am incredere in el, isi asuma raspunderile ce tin numai de el si pe care le poate indeplini. Tatal meu este un pilon, pentru ca este cel mai bun prieten al lui. E o relatie superba intre ei! Asta vara Nikita si-a petrecut toata vacanta cu bunicii. Au batut tara in lung si-n lat si mi-a spus ca a fost cea mai frumoasa vacanta a lui.” Ilinca a avut un an extrem de plin, asa ca nu a avut timp de concediu in 2006. Exact acum un an era incepatoare intr-ale profesoratului, dar a fost nevoita sa renunte din cauza timpului. „A venit serialul «Lacrimi de iubire» si mi-am dat seama ca nu mai am vreme sa ma raspandesc in atat de multe directii. Apoi, din primavara, am inceput un adevarat santier in casa. Am facut schimbari majore. Am inventat inca un spatiu, adica am mansardat podul. E o casa mare, frumoasa, ce sa mai zic, sunt o boieroaica. Insa n-am avut timp de concediu din cauza asta. A durat vreo cinci luni in total. Din vara am inceput sa ma pregatesc pentru un alt serial, «Om sarac, om bogat», difuzat la Pro TV. Am inceput si repetitiile la un nou spectacol la National, o piesa grea, frumoasa, «Jocul ielelor». Incerc sa-mi folosesc timpul cat mai eficient, mai ales ca am avut filmari la Buftea aproape in fiecare zi.”
Urmărește-ne pe 
