Nu stii cine e Ileana, insa ai cateva elemente pentru un portret robot: se grabeste si in fata ei e o masina si-n telefon 20 de mailuri necitite si in bilantul contabil zece facturi ale clientilor care nu se grabesc cu plata si pentru toate trebuie o idee, un telefon, o vorba buna si-o relatie. Are o firma, n-are timp, deci merge bine. E celebra si a gasit singurul domeniu in care asta nu-i dauneaza (ok, mai sunt si altele, am glumit!). N-am avut curaj s-o intreb daca e fericita. N-ai vrea sa afli, prea multe fantasme ai investit in ea!
Ileana m-a provocat sa ma gandesc la generatia mea, cea care a visat si si-a promis sa se distreze pana la moarte. Care a inceput cu Costinestiul, a continuat cu Vama si si-a intins tentaculele spre Monte Carlo, in cazul fericit. Am promis si nu ne-am putut tine de cuvant: pentru ca avem slujbe plicticoase, gulere prea tari, lese prea scurte. Ileana a rupt-o pe a ei. Avem puterea s-o invidiem zambind? Sau spunem despre ea, dupa ce nu ne-a bagat in seama, ca de fapt noua nu ne-a placut?
 |
Intre toate doamnele pe care le-am scos la masa, cu Ileana am petrecut timpul cel mai scurt. Am ramas dator cu un ceai. Uite si cum: sa fie fierbinte, afara sa fie toamna si in telefon, bateria sa fie moarta. Si-apoi sa-i spun, asa, linistit: vrei si zahar? Ca in articol n-am pus.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
