Toata lumea era pregatita, luminile erau puse si cadrele alese cand pe usa a intrat Horia Brenciu, zgomotos si glumet, asa cum il stim de la televizor si din concerte. Ne-a anuntat de la inceput ca nu poate sa stea mult, fiindca peste doua ore avea repetitii cu HB Orchestra pentru seria de spectacole care anunta primavara la Sala Palatului.
Cum nu vroiam sa il tinem departe de muzica pe care o indrageste, am ales ca primul cadru sa fie la pian, instrument spre care Horia s-a indreptat imediat. Cand nu isi trecea degetele peste clape cu o privire concentrata, se oprea sa ne spuna cate o poveste despre echipa lui de la Vocea Romaniei, despre comunicarea pe Facebook, despre multimea de emisiuni concurs care a inundat micile ecrane sau despre experientele lui de la alte sesiuni foto.
Cand am schimbat cadrul, Horia a prins repede un moment de pauza si ne-a aratat entuziasmat un clip de promovare pentru concertele de la Sala Palatului. Este abia al doilea an in care ajunge pe scena celebrei sali si deja cererea de bilete a intrecut oferta, astfel incat a fost nevoie de suplimentarea seriei cu inca un concert. Este limpede ca Horia Brenciu continua si in 2012 sa fie in centrul atentiei, asta si dupa ce prezenta in juriul de la Vocea Romaniei i-a imbogatit considerabil numarul de admiratori.
2012 mai inseamna insa ceva pentru Horia. Este anul in care va face cunostinta cu cifra 40. A trebuit sa asteptam sa se incheie sedinta foto pentru a afla de la Horia daca e gata sa schimbe prefixul, cat de aproape este de casatorie si cum de reuseste mereu sa fie sufletul petrecerii.
Esti mai tot timpul vesel. Cum reusesti?
Am doua furnici care se plimba in sus si-n jos pe talpile mele… Cand obosesc, le schimb cu altele… Cresc un musuroi de furnici la subsol! (rade)
Oamenii te apreciaza pentru ca esti sufletist, glumet si relaxat. Ai fost intotdeauna sufletul petrecerii sau ai exersat asta in timp?
Relatia cu oamenii se invata, ca si toate celelalte, de altfel. Materia mea prima si combustibilul meu este omul. El ma mangaie, el ma trage de ureche, el imi vorbeste prietenos si tot el imi arunca discret cateodata vorbe de ocara. Omul ma iubeste, omul ma uraste, el ma coboara si tot el ma ridica. Ca sa te apropii de el, trebuie sa-l respecti si sa nu-l judeci, indiferent de situatie. Si lucru asta nu-i deloc facil.
Ce calitati apreciezi tu la ceilalti?
Iubesc initiativa, ador sinceritatea si aplaud la scena deschisa pe oricine are pofta exacerbata de munca!
Am observat ca nu ai mai publicat nimic pe blogul tau din decembrie. Cu ce te-ai ocupat in aceasta perioada?
Uf, credeam ca nimeni n-o sa bage de seama asta… Vad ca m-am inselat! Inca din luna decembrie m-am adancit in scenariul concertului de la Sala Palatului si recunosc faptul ca am suferit putin pentru ca nu am mai scris nimic pe blog. Acolo, gandurile prind alta forma. La un moment dat, spuneam pe pagina mea de Facebook ca ceea ce postam are totusi un aer de efemerida… Pana la urma, e important sa scriem, cum zicea si Heliade Radulescu (rade).