Anna. Nu Karenina, Lesko.

Ce s-o intrebi, deci? Nimic. Oricum nu-ti raspunde. Oricum frazele ei se duc dintr-una intr-alta, ca pacientii cu boli rare din spital in spital. Stai si te asculti si ametesti: oare o fi contagios ce traiesc acum? Va scriu la cateva zile, cu diagnosticul: oamenii fericiti sunt imuni la Anna. Iar oamenii care au cunoscut-o nu mai pot fi niciodata fericiti. Pentru ca nu mai sunt siguri de umanitatea lor. Anna propune aventura absoluta: cea in care femeia e mana in mana cu animalul din ea si-i da sa manance trupul celuilalt, sa se sature! Anna e omul de dinainte de inventarea limbajului, a focului, a rotii si-a jentii de aliaj. Anna ar putea fi foarte bine sotia lui Rahan, in ipoteza ca Rahan s-ar fi asezat vreodata la casa lui de liane, intre doua vanatori de pantere si-o poza pentru coperta revistei franceze cu acelasi nume din copilaria mea. Insa pentru ca nu s-a putut naste in epoca preistorica, Anna isi genereaza salbaticia la ea la domiciliu. Mai bine sa ai un bici la tine, zau! Pe lumea asta sunt femei care te iubesc superficial, la nivel de portofel. Altele ajung pana la piele. Pe Anna o banuiesti de posesiunea cea mai intima, de uniunea dincolo de pori sau tesuturi, pana la nivel molecular... Te uiti in ochii ei si, doar cu o pregatire modesta de chimie (anul I, Facultatea de Hidro in cazul meu), vezi cum doi atomi de carbon de-ai tai se lipesc de-o molecula de oxigen si hidrogen de-a ei, imbracata in electroni trans-parenti, de firma, capabili de orice sarcina electrica vrei tu... Mmm, zau daca nu e cald aici in laborator! Bine, poti doar-doar s-o scoti la un picnic, cum am facut eu. In acest caz, atomii stau linistiti la locurile lor si poti sa-ti notezi lucruri simple: Anna isi aduce aminte de primul iubit la fel cum zoologul tine minte ziua in care a pus primul fluture in ac si-apoi in colectie. A fost o zi frumoasa, insa fireste, nu pentru fluture.Dincolo de acest mic detaliu care pana la urma e treaba victimei, Anna e o masina de iubit. Perfectionata de experienta, capabila insa de naivitatea care-ti sopteste imbietor in urechea interna: „Zau, parca n-ar avea decat 16 ani! Ce se poate intam-pla, sa-i spuna mamei?“. Cum Banica stie sa nu se balbaie, Badea sa nu te plictiseasca, Isa-res-cu sa nu te lase sa-ti iei un miliard de dolari credit, Anna are si ea o competenta: stie ce-ti place. Da, exact tie. Nu barba-ti-lor in general, nu bucurestenilor, nu cetatenilor din Dorobanti. Chiar tie, care citesti acum! Nu vrei sa stii cat de periculoasa e chestia asta. E ca si cum politistul care te opreste la stop ar afla, doar uitandu-se la tine, ca ai baut un pahar de bere, ca ai trecut pe rosu intr-o intersectie pustie, ca ai un mort in portbagaj, care e de fapt iubitul tau homosexual care te-a prins cu nevasta. Anna stie ce e mai departe, mai adanc, mai teluric in noi. Si la fel ca politistul american, va folosi aceste informatii impotriva noastra. Ai dreptul, fireste, sa taci, sa treci pe trotuarul celalalt si sa-ti iei un avocat. Daca nu ai unul, Anna nu te poate ajuta: nu cunoaste niciunul dragut. Dar destul cu vorbele. Stiu ce vre-ti de la mine. Vreti sa stiti daca mi-a placut de ea. Daca m-am indragostit de Anna in modul turbo, express, instant. Ras-pun-sul e simplu: nu. Chiar daca am incercat, pentru binele acestei rubrici si in general al presei romanesti in ansamblul ei. Am incercat, am inchis ochii si-am strans pumnii. Insa Anna mi-a spus atatea, atat de repede, incat nu m-am putut concentra. Nu voi sti deci niciodata ce-a simtit Irinel. Asa cum nu voi sti con--sistenta pernei de Rolls, meniul de pe nava de croaziera, cifrul de la seiful lui. Nu voi sti niciodata toate astea si-n plus, nici cum e s-o iubesti pe Anna Lesko. Dar stiu totusi sah. Ajuta?De e sa ma invidiezi, draga cititorule Pentru ca m-am trezit langa femeia din visele tale. Si, fii atent, nici n-am dormit! Pentru ca m-am tavalit pe iarba salbatic langa ea, muscand din sendvis. Pentru ca m-am uitat in poseta ei cu sete. N-avea. Pentru ca, spre deosebire de tine, eu stiu cum e sa-ti spuna Anna... na, uite nici asta nu vreau sa stii! Pentru ca toata experienta mi s-a intamplat la iarba verde, unde tu mananci mici si bei bere, fara sa stii ca metrosexualii si oamenii fini in general, care ies cu Anna Lesko, ca mine, fac exact invers!De ce sa ma invidiezi, draga cititoare Pentru ca acum stiu cum face ea de pune mana pe barbatul tau. Da, exact, ala la care crezi ca nu se uita nimeni! Pentru ca am aflat de la ea ca femeia e om si-n acelasi timp ca omul e un animal de prada. Pentru ca mi-a explicat de unde are volanasele pe care le-a aplicat personal pe rochia din fotografie. Secret: mama ei le-a facut! Pentru ca, desi nu se vede in poza, Anna mi-a spus totul despre voi doi. Pentru ca am umblat dupa ea vreo trei luni si, cand am gasit-o, n-am putut decat sa scriu despre ea. Am intrebat la Patriarhie: deci nu mai e nevoie de examen pentru intrarea la manastire! Asta e tot. Fotograf Sebastian Enache Accesorii picnic Sara Blu'Daca Anna Lesko ar fi fost eroina lui Tolstoi, autorul s-ar fi omorat inainte sa scrie finalul acela celebru, in care pe ea o calca trenul. S-ar fi omorat si-ar fi lasat o scrisoare de adio patata de lacrimi. „Iubirea vietii mele, n-am mai putut suporta nici macar sa te am, d-apoi sa ma parasesti. Asa ca plec eu! Al tau, Tolsto’. Pa!“ Bine ca Irinel a scapat. Dar imi inchipui ca a fost greu. Ca si viespea care isi depune ouale in corpul altor insecte, Anna lasa in tine un fel de venin, care o cheama inapoi. Si ea nu vine. Si o suni si ea iti explica cum ca s-a terminat si trebuie sa fii barbat. Si tu nu poti si e naspa rau. Si mai suni si a doua zi si ea e la Galati la concert si iti vine sa te urci intr-un tren intr-acolo, cu o esarfa alba la gat si un trandafir, pe care sa-l stropesti cu apa proaspata ore la rand, sa nu se ofileasca pana in clipa in care i-l dai si va impacati... iar muzica se revarsa din background. Stop cadru, mai incarcam o rola de film! Problema e ca nu poti: cei mai multi, daca nu chiar toti barbatii parasiti de Anna aveau masina, in care investisera prea mult ca s-o lase in fata Garii de Nord. Drept pentru care Anna povesteste de ei la trecut. Iar prezentul e suficient de bine acoperit de presa mondena incat sa nu mai ai nicio curiozitate.