Am stat o zi intreaga alaturi de cei patru Banica: Andreea, Violeta si cei doi Stefan (tata si fiu) si m-am bucurat, recunosc, de atmosfera calda din familia lor. Eram la cateva zile dupa celebrul (de acum) botez si afara era o primavara cum nu prea am mai trait de cand cu incalzirea asta globala.
Am intrat in camera micutei Violeta care dormea linistita, departe de toate problemele lumii si care nici macar in visele ei de bebelus nu putea sa-si imagineze cat este de celebra (deja!) si am zambit vazand langa patut rochia de dantela pregatita pentru sedinta foto. Stefanel era pus pe sotii, a cantat chiar cateva note la pian, pana cand tatal sau l-a cuprins din spate acompaniindu-l, ceea ce l-a facut pe baiatul de 6 ani sa rada fericit. Nu pot sa va spun cate am auzit si vazut, pentru ca toate acestea fac parte din repertoriul absolut obis-nuit al unei familii: „cu ce ma imbrac?, „Stefanel, ai grija sa nu cazi, „Violeta mananca acum, „a adormit putin, „vreti o cafea?, „Andreea, esti gata?, „tati, pot sa ma uit la desene animate?… De fapt, mint: va putem arata ce am vazut. Si va spunem si ce am vorbit. Pe rand, pe indelete, cu fiecare…
Andreea – O mama puternica
Cum a fost nasterea? Povesteste-mi… Greu?
Am asteptat cu atata dragoste acel moment, ca pur si simplu nu a mai contat nimic din ce a fost greu. Durerea de dupa operatie? Cand Stefan mi-a pus-o in brate pentru prima data pe pitica noastra, suferinta fizica a disparut ca prin minune. Nici nu-mi aduc aminte ce am spus printre lacrimi de bucurie… Stiu doar ca erau cei dragi in jurul patului meu si ca micuta a fost luata in brate imediat dupa mine de catre Stefanel, fratiorul ei, cea mai frumoasa imagine pe care o pastreaza memoria mea…
Stefan a stat langa tine?
A intrat cu mine in sala de operatie, am vrut sa-l stiu tinandu-ma de mana pana cand voi adormi. Imi batea inima incredibil, desi sunt o fire puternica. Cand m-am trezit, a fost primul chip pe care l-am vazut si prima atingere.