As vrea s-o tin pe Andreea Raicu intr-o colivie. Sa nu plece nicaieri. As vrea s-o tin in casa, sa nu se murdareasca afara. As vrea s-o pastrez intr-un sifonier mare, transparent, cu butoane si beculete, ca intr-un film SF – intr-un loc in care timpul e oprit. Sa stea acolo, neschimbata, urmarindu-ma cum imbatranesc, cum ma ofilesc, cum incep sa-mi dau cu alifie chinezeasca, cum incep sa ma tem de curent si de ziua in care vine intretinerea la plata. As vrea s-o tin pe Andreea Raicu asa cum e: nu ma intereseaza unde-ar putea sa ajunga si ce. E buna asa cum e, pur si simplu.
Din fericire, exact asta vrea si ea. Bine, fara cutie, fara colivie, fara privare de libertate. Dar esenta asta e: Andreea nu vrea sa se schimbe. Insa nu vrea sa stea in colivia mea si, in general, in colivia nimanui. Si noi, care am investit atat in gratii!…
N-are de ce sa ne bage in seama. A fost celebra de mica si treaba asta se vede. Fata de stewardesa, avea in casa tot ce gaseai in cateva ore de alergat in New York, intre avioane. Imi inchipui ca, inca din clasa intai, colegii se uitau la ea cum ne zgaim noi azi, cu totii, pe strada. Andreea e copilul rasfatat al anilor ‘80: traia normal dupa standardele de azi, insa la ani lumina distanta de ceilalti, in vremea aceea.
Distanta asta a ramas. Cumva, ea e inaintea noastra in procesul de civilizare, care inseamna tocmai adaptarea fitelor occidentale la mediul romanesc. Ei da, astfel incat sa para naturale, la locul lor de veacuri, si sa ajungi sa te intrebi singur cate genti Fendi o fi avut mama lui Stefan cel Mare. E scump, complicat si seamana cu incercarea de a face o albina sa se aseze pe o floare de plastic. O sa ziceti ca nu merge, ca albinele sunt destepte si fac doar lucruri utile – insa se vede treaba ca n-ati fost nici-odata intr-un stup, sambata seara…
Oricum, Andreea a inceput devreme. Are cel putin 20 de ani avans in toale de la Gap, 10 in smart casual de la Neiman Marcus si, probabil, vreo cinci in materie de Fifth Avenue. De-aia e pe toate copertele imbracata perfect: pentru ca a facut greselile noastre cu mult mai demult. De-aia e diva: pentru ca n-o mai zgarie la ceafa nicio eticheta de pulover scump. Sau pentru ca o taie, intrucat deja nu-i mai pasa de brand-uri.Dar destul cu poezia, acum urmeaza stereotipurile. Sa ma scuteasca asociatiile de combatere a discriminarii pe criterii sexiste. Promit ca o sa ma revansez si o sa imbrac eu copiii dupa ce gatesc, luna urmatoare. Deci:
Pentru un model, Andreea e cam desteapta. Pentru o diva, e cam muncitoare. Pentru un nume pe coperta, are cam multe de spus. Pentru un barbat, probabil ca e o tentatie, dar trebuie sa fie cu mult mai insistent decat cel care-ti spala geamul la stop. Pentru o femeie, are un model de bluza de aratat, nu mai trebuie sa se faca simpatica. Totusi, pentru un jurnalist cat de cat curios, cine e Andreea Raicu?
Dati pe OTV, aici urmeaza dezvaluiri plicticoase. Andreea e o fata care munceste. Munceste la emisiune, la casa, la imaginea ei. A venit imbracata in niste blugi pe care nu-i inteleg (stramti – cum poti sa te asezi cu ei pe tine?), dar pe care nu-i pot uita. A mancat trei linguri dintr-o supa de ceapa frantuzeasca. Nu-i era foame, nu din cauza de fite. Am incercat si eu sa-i dau o lectie de sofisticare cu o salata de fructe ca fel principal. Acum pot sa-i spun adevarul: m-am dus dupa aia si mi-am luat o pizza. Nu mai avea rost sa ma mint. Nu sunt de nasul ei pudrat discret, intr-o doara.
Andreea Raicu are insa nevoie de o viata intensa. Si asta pentru ca tot ceea ce-i place ei tine putin. Se numeste tinerete si toti cei care se afla in posesia ei cred ca dureaza vesnic. Pana acum, toti s-au inselat, dar ce-are a face sufletul cu statistica?
Urmărește-ne pe 
