Cine are grija de fiica ta? Cine are grija de amandoua? Esti acum intr-o relatie fericita. Se vede asta. Ochii tai sclipesc. Felicitari lui Claudiu... Vorbeste-mi putin despre aceasta relatie si despre acest om special din viata ta...
Grija inseamna dragoste. Oamenii care se iubesc au intotdeauna grija unul de altul. Maria mea e un om foarte bun, matura si foarte sensibila. Ma protejeaza, ma intelege si aprecieaza faptul ca indiferent de programul incarcat sau oboseala, ii sunt la dispozitie. Avem grija una de alta. Ne iubim si suntem dependente una de alta. Iar acum il am pe Claudiu, care m-a invatat sa-mi dozez efortul, sa ma menajez. Nu prea stiu cum sa am grija de mine, dar cred ca si asta se invata. Amandoi muncim mult si incercam sa ne sprijinim exact atunci cand trebuie. Ce pot sa spun? Ne iubim si armonia asta probabil ca transmite. Cred ca a venit momentul sa ma si bucur de tot ce mi se intampla si sa am incredere in mine, in forta mea. Asta traiesc acum.
Ce extravaganta v-ati permite, daca acest lucru ar fi posibil…
Mi-ar placea… vreme de cateva luni sa colind lumea si sa ma imbogatesc din cultura altor popoare. Sa vad, sa traiesc, sa vorbesc alte limbi, sa inteleg oamenii de prin alte parti. Traim inchisi in noi insine si mi-e teama ca la capatul drumului vom fi mult prea ignoranti.
Zambesti atat de frumos, incat ti-ai transformat zambetul in brand personal. Esti tonica si mereu vesela. Nu te vad, in mintea mea, trista… De altfel, tu imi spuneai candva ca e mai bine sa nu cunosti un artist in viata intima. De ce?
Eu nu sunt vesela tot timpul. Sunt framantata, zbuciumata, foarte trista si uneori ma simt neputincioasa. De fapt, exista un echilibru intre caderile mele si starea mea de reala bucurie; pentru ca sunt un om bucuros, iubesc viata, oamenii si vad lumina din ei. Asta ma salveaza. Artistii sunt oameni controversati. Imaginea lor nu se potriveste cu ceea ce sunt ei, de fapt. Si, uneori, nu au caracter.
Despre cel mai recent spectacol al tau – „Cui i-e frica de Virginia Woolf?' – in care il ai ca partener pe Stefan Banica, am scris si noi aici, in VIVA!. Cum reactioneaza publicul de la Teatrul de Comedie la aceasta piesa care… numai comedie nu e…? Si de cand dateaza cuplul Banica-Popescu? (ma refer la al vostru fireste, pentru ca istoria alaturarii acestor nume e mult mai lunga).
La spectacolul nostru oamenii cred ca vin pregatiti sa rada. O si fac la inceput, dar atunci cand se aseaza linistea „aceea' cand tii publicul in palma, partida e castigata. Avem succes si vrem sa pastram asta. Cred ca am demonstrat maturitatea noastra artistica. Asta apropo de „Popeasca si Banica'. Dupa 20 de ani am avut curaj si ne-am „aruncat' in altceva. Sper ca toti cei care ne iubesc sa sesizeze pasul asta si sa-l aprecieze. Primim multa dragoste din partea oamenilor si sper ca publicul simte daruirea noastra totala.