Amfitrion Cristi Puiu
Amfitrion Cristi Puiu
Desi lucrarile s-au desfasurat aproape simultan, restaurantul, realizat intr-un stil ce aminteste de cel baroc, nu are nici un element comun cu locuinta lui Cristi Puiu. „Nu vreau sa ma simt acasa ca la restaurant sau invers.”
Asa ca, in ceea ce priveste amenajarea micului apartament, cuplul Anca si Cristi Puiu nu a apelat la ajutorul nici unui arhitect. Pregatirea regizorului, care a studiat pictura de la 10 ani si a urmat cursuri la „‰cole Supérieure dArts Visuels” din Geneva, a fost suficienta pentru a crea un spatiu cu gust. „Arata exact cum am vrut noi. Imi plac foarte mult casele deranjate si am vrut ca apartamentul sa arate a camin, nu a showroom. Este o casa amestecata, pentru ca gusturile noastre sunt eclectice. Iar mie imi plac in egala masura Beethoven si Led Zeppelin.”
Intr-adevar, de cum patrunzi in spatiul apartamentului te frapeaza mixtura dintre modern si clasic. In camera care serveste drept birou „coabiteaza” o masa lunga de lemn, o piesa de mobilier cu sertare realizata de un mestesugar roman, o canapea de piele, foarte confortabila, un chilim turcesc, dar si o lustra moderna, de la Kartel, scaune de plastic, viu colorate, si un computer Macintosh de ultima generatie. Acesta este locul in care Cristi lucreaza. „La computer sau de la masa de langa biblioteca mi-e mai simplu sa ajung la carti sau la muzica.” O biblioteca vasta, care se intinde pe toti peretii biroului, gazduieste nenumarate albume de arta, carti sau reviste de design (designul fiind una dintre pasiunile regizorului). Realizata la comanda de firma unui bun prieten de-al sau, biblioteca se continua si in living, delimitat de birou printr-o usa glisanta. Rafturile din living sunt pline de CD-uri si DVD-uri, elemente ce tin de cultura multimedia. Pe o masuta aparent banala, creatie a unor italieni, se afla un televizor de dimensiuni mari, un DVD player si un videorecorder. „Masuta aceasta este mandria mea, eu am descoperit-o si am ales-o. Arata industrial si mi se pare ca intra intr-un dialog misto, aproape paradoxal, cu chilimul.” In rosu, verde si ocru, covor cu motive celtice este unul dintre obiectele de suflet ale regizorului. Ii este atat de drag incat urmeaza sa-l „expuna” pe perete in locul unui tablou, creatie personala, cu un telefon vintage. Peretii apartamentului sunt albi, iar unul dintre ei este decorat cu un tapet mai special. „Am vrut sa fie un obiect, nu un simplu zid. Eu am tinut mortis ca peretii sa fie albi. Este singura suprafata pe care pot atarna tablouri. Daca ar fi fost albastri, galbeni sau portocalii, acest lucru ar fi influentat perceptia asupra tablourilor mele. Apoi, am mai tinut cont de un alt criteriu. Ferestrele livingului dau catre o curte interioara fara prea multa lumina. Astfel ca albul lumineaza casa.”
Urmărește-ne pe 
