Amalia Nastase - Mana forte in echipament de catifea | Articole revista

Apropos de ocazii: probabil ca Ilie stie deja ca norocul a fost mai degraba al lui in povestea cu Amalia. Tot asa cum norocul evadatului e sa-l prinda un gardian bun la suflet. Tot asa cum norocul pestelui e sa-l ia in undita un pescar care il pune intr-un acvariu frumos, de fite. Tot asa cum norocul unui barbat trecut prin multe experiente e ca ele sa se opreasca, frumos, la un mal linistit. Cam asta cred ca e Amalia. Liniste nu inseamna insa si indulgenta. Amalia are treaba toata ziua si m-am simtit oleaca lenes pe langa ea. Apelati la ea daca vreti sa aflati continuarea la Cenusareasa, in versiunea reality-show. Printul invata sa administreze regatul, sotia e numita ministru de finante, iar ei nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti, ci foarte, foarte ocupati. Fericirea e optionala si oricum vine din indeplinirea programului, nu din evitarea lui. Amalia nu e fericita sa stea si sa se bucure de avere. De-asta nu e genul Bamboo. Asta nu inseamna ca Amalia ignora averea. Are un ceas Richard Mille (cautati pe net ca sa intelegeti care e chestia cu el) care spune exact ce trebuie despre ea in intalnirile cu magnatii francezi sau businessmenii americani: „Doamna are intentii serioase si poate sa puna si ea niste bani pe masa, pe langa credentiale“. Stiu ca in ultimii ani, intre milionari se poarta lucrurile ieftine, ca un fel de sfidare la adresa propriului succes. Ea insa n-are subtilitati de-astea, cum n-am nici eu: ce naiba, daca poti, chiar merita sa te bucuri de lucruri frumoase. Si oricum, succesul i se pare o chestiune continuua: nu poti sa te opresti cand ai ajuns unde vroiai. Pentru ca in secunda aia ai pierdut tot sensul drumului. Peste zece ani Amalia va avea o mare companie de PR, iar copiii nu vor avea nevoie de un parinte sa vina sa-i scoata din bucluc cu o caramida de bani, cum se intampla la atatea case mari. Treaba asta vine tocmai din Rahova, iar Amalia stie exact de acolo cum anume te ratezi. Cu indulgenta, pentru tine si pentru altii. O fi avand multe calitati, insa asta n-a avut cum sa se dezvolte, tot asa cum ursii panda nu dezvolta aripi. Nu-i ajuta cu nimic. Si am ceva sa va spun despre ea: intr-o camera in dezordine, va pune lucrurile la locul lor. Intr-o intersectie cu o multime de semne de circulatie, o va lua in directia cea buna fara sa se incurce. Intr-o zi rea, va gasi cel putin un motiv sa spuna ca e buna. In ziua in care m-am intalnit cu Amalia era frumos afara. Am plecat bucuros ca m-am inselat in privinta ei. Am plecat calcand pe stereotipuri si idei preconcepute si, mai ales, am plecat calcand pe prima impresie. A doua e mai buna, Amalia. Si impresia si sotia. Crede-ma, o spun din proprie experienta. I-o zic si lui Ilie, daca ma intreaba. Fotograf Radu Chindris Am copilarit pe aceleasi strazi cu Amalia Nastase, la ceva distanta in timp, cu rezultate diferite. Ea e puternica, eu sunt slab. Ea zambeste, eu sunt cam trist. Ea stie ce vrea, eu habar n-am. Cum e posibil asa ceva? Sa ne spuna psihologii. Eu va pot spune ca Rahova, unde s-a intamplat fenomenul copilariei noastre, e un teritoriu al nervilor tari: strazile acelea te coboara in cele mai adanci dureri omenesti si tot ele te urca pana in inalta societate. Depinde doar de tine: locul iti da tot ce trebuie sa reusesti in viata sau s-o dai de gard. Iti da street wisdom, adica stiinta de a intelege strada si oamenii dincolo de politeturi si smecherii. Oamenii, asa cum sunt ei, desfacuti de stratul subtire cu care civilizatia i-a vopsit. Amalia face PR cu aceste cunostinte empirice. Putea tot asa de bine sa faca kung-fu. Dar probabil ca ar fi fost un pic mai usor... N-am intrebat-o pe Amalia de Ilie Nastase si s-a bucurat. Si asta pentru ca femeia a evoluat dincolo de numele ei, a pasit dincolo de usile deschise de el, a ajuns sa raspunda la telefon cu numele ei si el sa insemne ceva dincolo de rachetele de tenis... Tocmai asta te invata copilaria in acel cartier si parintii precauti: sa fii pe picioarele tale, indiferent de cat de frumoase sunt. Inainte s-o cunosc, n-o placeam. Imi parea distanta si oarecum constienta de norocul ei. Acum mi se pare exact invers: e o femeie care se sperie mai degraba de ideea de a te baza pe noroc. Amalia organizeaza lucruri in jurul ei, nu asteapta sa se intample. Copiii n-au o mie de jucarii si nici nu spun parintilor ce sa faca, cum am ajuns sa ne asteptam (da, vorbesc din experienta!). Iar relatiile lui Ilie au fost puse la treaba, nu lasate sa zaca in albumul foto. Despre asta e vorba la o sotie de celebritate: despre stiinta de a nu rata ocazii.