Esti si ramai o femeie de afaceri. Spune-mi, te-a afectat criza? Cum merg afacerile?
Nu, nu m-a afectat, pentru ca intotdeauna am stiut sa-mi echilibrez bugetele. Poate doar cand eram mai mica si aveam 20 de lei toata ziua eram, sa zicem, intr-o criza financiara. Dar de cand m-am facut mai mare, nu mai am aceasta problema. Noi aici, la Eventures, am fost chiar favorizati de criza, pentru ca toti clientii au dorit sa aiba BTL-uri foarte bine targetate. S-au concentrat foarte mult pe mesaj si noi am fost alesi fata de alte agentii tocmai pentru ca avem pachete foarte bine construite. Dar dintre toate afacerile noastre, doar EDI – adica radiourile – este cu adevarat lovita…
Da, ca toata presa din Romania… Si apropo de presa, cine te-a sustinut si cine te-a lovit sau dezamagit dupa tot ce s-a scris despre voi?
Nu stiu ce sa spun… Sunt inca in mijlocul vartejului si nu prea imi vine sa vorbesc despre asta. Oricum, nu m-am asteptat sa ma ajute prea multa lume sau sa ma inteleaga. Si daca nu ai asteptari, nici nu poti fi dezamagit. Stiam ca in perioade grele te parasesc cei mai multi. Pentru ca in jurul nostru au stat si oameni interesati, mai mult sau mai putin. Pe mine ma amuza acum unele comportamente pe care le observ. M-am intalnit la un moment dat in avion cu cineva care a intors capul… Deci… Ma amuza, repet si ma asteptam la asta si cred ca se stie deja ca in perioadele de criza personala vezi cu adevarat cine e langa tine, cine tine cu adevarat la tine sau cine merita sa-ti fie prieten. Am observat ca romanii se poarta ca la sfarsitul lumii. Adica vine sfarsitul lumii maine si nu mai conteaza cum ma port azi, ca maine oricum dispar. Cam asta e stilul. Lumea nu se gandeste ca trebuie sa respecte pe cel din fata, chiar daca e femeie de serviciu sau de afaceri. Multi au deja o parere preconceputa despre tine si stiu ca nu mai contezi. Ca asa au hotarat ei! Eu, dintotdeauna, am respectat pe toata lumea si stiu ca pot da ochii cu oricine fara sa-mi fie rusine de nimic.
Ai spus odata ca nu iubesti oamenii si de aceea nici ei nu te iubesc pe tine. Cam mizantrop punct de vedere…
Nu, nu cred ca am spus asta. Iubesc oamenii, mai exact iubesc sa-i ajut. Dar e adevarat ca nu ma astept ca ei sa-mi raspunda la fel. Daca iti spune „multumesc e frumos, dar daca nu iti spune, e ok. Ca nu de aia il ajuti, ca sa-ti faca statuie, ci pentru ca asa simti. Eu ma simt bine cand fac ceva bun. Punct. Dar nu ma as-tept sa fiu iubita de oameni, pentru ca daca iti faci un scop in viata sa fii iubita si sa fii zana cea buna, alergi, de fapt, dupa fantome…
De ce folosesti atat de mult ironia?
Pentru ca mi se pare ca ne luam prea in serios. Viata e si asa prea scurta si daca stai sa despici firul in patru prea mult, atunci pierzi timpul si nu te mai bucuri de nimic. Sa stai sa te gandesti de ce cineva ti-a zis ceva cand trebuia sa-ti zica altceva… mi se pare fara rost.
Pe ceilalti nu-i deranjeaza cinismul tau?
Cei de langa mine ma cunosc si ma iau asa cum sunt. E mare lucru sa iei pe cineva asa cum e, fara sa incerci sa-l schimbi.
Ti s-a spus ca esti o prezenta rece?
Da si m-a uimit, sa spun sincer. Cand vine cineva la mine si-mi spune surprins: „esti ok, mie mi se parea ca esti distanta si afurisita, ma simt tare ciudat, ca nu-mi dau seama de unde vine asta. Chiar nu sunt! Poate pentru ca, chiar daca vreau sa-mi fac prieteni, o fac fara sa ma bag in sufletul nimanui cu forta, nu doresc cu orice pret sa fiu simpatica. Ma rog… Imi place sa socializez, sa fac PR, dar incerc sa nu agasez pe nimeni.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
