Nu a fost usor s-o convingem pe Amalia sa ne ofere un interviu. Ar fi insemnat pentru ea incalcarea unei intelegeri cu Ilie legata de faptul ca nu vor vorbi public despre motivele despartirii lor. Dar noi i-am promis ca nu vom intra cu bocancii in casa ei. Si ea, si noi ne-am tinut de cuvant.
Am cunoscut-o bine pe Amalia. Am avut chiar o perioada in care am vazut-o des, pe vremea cand lucram la Europa Fm, radioul al carui sef era (si este) Ilie Nastase. Pe urma, am vazut-o in calitate de sotie a lui Ilie, am facut chiar prima coperta cu ei, indata ce au anuntat ca se casatoresc. Am cunoscut-o apoi ca mama, ca femeie de afaceri. Nu pot spune ca am petrecut mult timp impreuna, dar o stiu de multi ani si de cate ori am vazut-o mi-a placut. Am invidiat-o, dar nu pentru averea pe care o avea si pe care n-a avut-o de la inceput – asa cum ea insasi a spus in nenumarate interviuri sau asa cum se stia pur si simplu, nefiind un secret niciodata – ci pentru un soi de relaxare pe care o afisa, de parca, daca maine ar fi fost sfarsitul lumii, ei bine, Amalia ar fi gasit imediat o modalitate sa-l promoveze cat mai bine. Iti marturisesc insa, ca pentru acest numar mi-a fost foarte greu s-o conving sa fie coperta. Foarte greu! Nu m-am asteptat sa fie atat de dificil.
Nu m-am gandit ca femeia ar putea avea vreo obiectie, ca ar putea avea vreun argument in numele caruia sa ne refuze. Si, totusi, a facut-o pana in ultima zi, spunandu-mi raspicat ca nu va vorbi despre divort sau despre Ilie. Pentru ca si-au promis unul altuia ca nu se vor comenta prin presa, pentru ca a declarat inca de la inceput ca nu va face din divort vreun subiect de discutie si pentru ca una e familia, alta este presa, desi nu intotdeauna socoteala asta i-a iesit. Presa i-a batut la usa, i-a intrat pe geam, i-a dat telefoane, s-a tinut dupa ea, hartuind-o. Deh, cu asta se ocupa presa. Nu e bine sau rau, asa stau lucrurile pur si simplu, spre fericirea cititorilor… Dar am convins-o, totusi, cu un ultim argument scos din sacul persuasiunii: „daca nu apari nu e bine, daca apari nu e bine. Atunci apari! Macar cititorii te vor vedea asa cum esti de-adevaratelea. S-a gandit si un usor zambet de invingatoare a aparut pe buzele ei. Dar mi-a repetat: „nu vorbesc despre divort. „Bine, am acceptat eu, nu facem asta.
Ne-am intalnit intr-o zi in care primavara se chinuia sa demonstreze ca are forta de a invinge lunga iarna care ne-a deprimat atat, asa cum Amalia incerca sa demonstreze, chiar daca nu parea nici ea convinsa pe deplin, ca viata merge mai departe. Nu era in forma pe care o stiam, dar imi parea puternica, pentru ca nu o parasisera ironia si autoironia, semn ca spiritul ei era intact si tonic. Amalia este o cinica, minimalizeaza deseori entuziasmul care te cuprinde, are darul de a stinge „focurile. Dar niciodata nu mi-am dat seama daca asta e forma ei de aparare sau doar un fel de a fi. Niciodata nu mi-am dat seama ce se ascunde sub aceasta ironie: rautate sau o mare sensibilitate?
Sigur ca inainte de a face sedinta foto, am intrebat-o:
Vorbim, totusi, despre despartirea ta de Ilie?
Nu. Nu vreau sa vorbesc despre acest subiect. Nici eu, nici Ilie nu vom face declaratii pe tema asta. Este o intelegere a noastra, pe care doresc s-o respect. Asa ca… Stiu ca e de interes, imi dau si eu seama ce inseamna „un subiect, dar intelegerea este intelegere.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
