Povestiti-mi despre cererea in casatorie…. Cum a fost?
Adelina: A fost un vis frumos devenit realitate. M-a luat prin surprindere si nici nu stiam ce se intampla, daca e real. Dupa un meci, la Milano, ne-am intors la hotel, era destul de tarziu, trecut de miezul noptii. Cristi era foarte obosit si, cand l-am vazut asezandu-se in genunchi, am crezut ca are un carcel sau il doare ceva. Tot il intrebam de ce sta in genunchi, sa se ridice, ca il dor picioarele. Dar el incerca sa-si gaseasca cuvintele. Mi-a facut o declaratie de dragoste care imi va ramane in minte toata viata si a pus apoi „marea intrebare. Eu m-am blocat cateva secunde, nu stiam ce se intampla, era ceva atat de spontan… Cristi insa m-a trezit din soc si mi-a zis sa spun „da mai repede, ca nu mai poate sta in genunchi. A fost foarte emotionant, nu am mai dormit in noaptea aceea. Si a doua zi, cand ne-am anuntat familiile, a fost amuzant. Cristi a sunat-o pe mama lui, dar mi-a dat-o mie la telefon sa o anunt, el s-a rusinat. Apoi i-am sunat pe parintii mei si a raspuns tata. Asa ca i-am intors favoarea si i-am pasat lui telefonul sa ii dea vestea. Tremuram amandoi de emotie, dar e un moment pe care nu il vom uita, cu siguranta…
Cristi: Da, a fost o cerere plina de declaratii de dragoste si multe emotii. Ceva spontan, intr-adevar, foarte simplu si… cateva lacrimi de fericire…