In casnicie nu poti sa dai lectii, e ceva care tine de experientele personale, de modul in care privesti viata si relatia. (Ticu)
Cum ti-ar placea sa fii recunoscut? Ca alpinist sau ca geolog?
Ar fi pe jumatate, important e sa fii om. In geologie nu mai lucrez demult, alpinism inca mai fac, dar e bine sa faci alpinism cu ochii geologului si sa intelegi mai bine natura.
Care a fost cel mai greu moment pe care l-ai avut si in care ai crezut ca totul se poate sfarsi?
Nu a fost doar un singur moment. E greu de spus… In multe expeditii, mai ales in cele mai dure din Himalaya, au fost momente critice, la limita. In 94, pe Everest a fost o avalansa foarte mare, dar din fericire nu eram in traseu, ci in tabara de baza. A fost o cadere de zapada de 2.000 de metri, dupa care toti colegii s-au retras si am incercat un alt traseu. In 92, la prima experienta cu Himalaya, am avut o vreme foarte proasta, cu degeraturi si cu o ninsoare abundenta care ne-a acoperit corturile. Pericolele acestea inerente in alpinism, in Himalaya se amplifica.
In ultima expeditie in Groenlanda, tu si Cornel Coman, partenerul tau, ati ramas blocati 5 zile in cort din cauza vremii ne-favorabile. Despre ce ati vorbit amandoi in tot acest timp?
In astfel de situatii este nevoie ca persoanele sa fie compatibile, sa se cunoasca, sa se suporte. Noi ne-am inteles, pentru ca ne cunoastem si ne respectam, el mi-a fost mie si antrenor, a fost membru al primei expeditii romanesti in Himalaya, este o persoana inteligenta, hotarata. Mi-a placut ca s-a incumetat la asa ceva la 60 de ani.
Dupa ce ti-ai testat limitele de atatea ori, care crezi ca e cel mai greu lucru in viata?
Uneori e greu cand vrei sa construiesti ceva chiar aici, acasa… Ma chinui sa fac muzeul alpin de 15 ani, dar nu am gasit nici un fel de sprijin.
Stiu ca sunt probleme si cu eco-sistemul rezervatiei…
Asa este, din pacate, la un moment dat, cand interesul privat s-a confruntat cu cel public, de mediu, cel privat a invins. Statul a cedat presiunilor de ordin economic si acum, in acest habitat natural, se exploateaza apa, distrugand-se echilibrul natural.
Te simti invins, dezamagit, ai fi putut sa faci mai mult?
Eu as fi putut sa fac mai mult, dar nu mi s-a parut normal ca totul sa pice pe un singur om sau pe organizatia noastra. Ma asteptam ca oamenii care sunt platiti din bani publici sa apere ce are mai de pret
tara asta: ariile protejate, piesele de patrimoniu natural. Noi am semnalat totul, nu ne-am lasat corupti, am incercat sa-i facem pe asa-zisii investitori sa protejeze si ei habitatul, dar din pacate a fost neglijat total.
E mai greu sa escaladezi un munte sau sa convingi structurile statului din Romania sa respecte acest habitat?
Muntele este un adversar corect si, chiar daca riscurile sunt maxime, armele sunt bazate pe fair-play si stii la ce sa te astepti. Aici, in lumea de jos, este legea junglei care guverneaza lupta si de multe ori e mult mai greu sa reusesti aici, cand apar de multe ori interese meschine in care toti incearca sa coboare natura si muntele la nivelul lor pentru a-si satisface interesul privat, personal.
Luana Danet, Fotograf: Radu Chindris. Machiaj si coafura asigurate de Centrul ANNASPA Piatra Neamt www.annaspa.ro