Împreună au mai bine de un secol de televiziune, iar show-urile de divertisment de care sunt legate numele lor au atins un grad de notorietate greu de depășit de-a lungul timpului. Andreea Marin, Raluca Moianu, Mircea Radu și Cătălin Măruță sunt o inspirație pentru tinerii care își doresc o carieră în televiziune, dar și dovada vie că profesionalismul, modestia și onestitatea nu numai că aduc rating, ci și te pot menține pe termen lung în inimile telespectatorilor.
Andreea Marin
Andreea, ai un CV intimidant. Probabil că puțini ar îndrăzni să-ți ofere un job, iar asta fiindcă ești… supracalificată. Spune-mi, în ce proiect de televiziune ți-ar plăcea acum să fii implicată?
Păi… nu e mai bine să fii implicată în mai multe deodată? (râde) Nu cred că lipsesc din casele voastre, mă găsești săptămânal cu noutăți legate de activitatea mea diversificată când pe un post, când pe altul. Îmi place viața de freelancer, sinceră să fiu, e o alegere și mă împlinește. Eu gândesc, eu scriu, eu pun în practică ideile și le fac să înflorească, le comunic unde simt că e mai bine și le aduc în casele și în sufletele oamenilor. Facem viețile unor oameni mai bune, mai împlinite, mai sănătoase prin campaniile care se nasc în visele mele. Depind doar de mine și mă bazez pe echipa mea sufletistă, dar atragem mulți oameni buni alături de noi și de multe ori facem minuni, spun asta cu toată responsabilitatea și cu inima simțind că trăiește cu adevărat. E o libertate la care am visat și de care mă bucur astăzi. Nu prea mai vreau să depind de un singur mijloc de comunicare. Dar nu exclud nici posibilitatea unui proiect care mi-ar putea oferi o compensare a acestor împliniri prin calitatea sa, printr-o idee strălucită care să îmbrățișeze inimile oamenilor, așa cum mi s-a mai întâmplat odinioară. Un astfel de proiect trebuie să fie așa cum sunt eu: cu poftă de viață, cu informație și o imagine de calitate, cu respect pentru oameni, pentru bunul-simț, pentru limba română atât de chinuită, săraca, în atâtea programe TV… Cam greu își mai dorește azi un manager de televiziune așa ceva. Ce e facil pare preferința prezentului, în general. Slavă Domnului că mai există și excepții!
Și care dintre colegii tăi ți-ai dori să-ți fie alături, în calitate de coprezentator? Dă-mi câteva nume de oameni de televiziune a căror simplă prezență reprezintă garanția succesului!
Oricare dintre cei ce îmi sunt alături în această ședință foto inedită. Sau Cove, cu care râd fără oprire și cu care am o comunicare atât de naturală și spontană, de parcă am fi crescuți de aceeași mamă.
Mircea Radu
Privindu-te, mi-e greu să cred că au trecut aproape 20 de ani de când „Din Dragoste era lider de audiență. Ce mai faci, Mircea Radu?
Da, au trecut primii zece ani, din acei douăzeci de care pomenești, cu „Din Dragoste, programul-rege al Antenei 1, un show care a trecut testul timpului, devenind legendă. Apoi, alți zece ani în care n-am putut fructifica decât într-o mică măsură experiența și iată-mă acum… în fața unei noi decade din viața mea, care va aduce, fără-ndoială, perspective noi și interesante. În rest, sunt bine, aștept nerăbdător provocările despre care-ți vorbeam.
Cum te simți după un sfert de secol de televiziune? (Asta ca să sune mai dramatic!) Consideri că lucrurile s-au schimbat în bine în branșă sau showbizul este în cădere liberă?
Mă simt pregătit pentru a pune în joc tot ce știu. Sunt în blocstart pentru orice va veni. La a doua întrebare, nu aș spune că media/televiziunea/divertismentul se pot judeca în contraste absolute, în alb și negru. Există acum pe televiziuni programe foarte bune, dar și foarte proaste – așa era și acum douăzeci de ani, așa e oriunde în lume. Fiecare țară are showbizul pe care-l merită.
Raluca Moianu
Nu-mi vine să cred că au trecut aproape 20 de ani de când o țară întreagă urmărea cu sufletul la gură emisiunea „Iartă-mă!… Parc-a fost ieri! Cum ți se pare totul acum, privind în urmă?
Emisiunea a început în mai 2000 și a ținut vreo 18 sezoane, așa că au trecut de la lansare chiar 20 de ani. Uneori am senzația că a fost ieri, dar, când privesc în urmă la câte lecții am învățat de atunci, am senzația că au trecut două vieți. Au fost ani de mare succes, care, mulțumesc lui Dumnezeu!, nu mi s-au urcat la cap.
Că oamenii au o apetență deosebită pentru poveștile lacrimogene se știe. Crezi că asta a fost rețeta succesului acestei emisiuni?
În emisiunea „Iartă-mă au fost șuvoaie de lacrimi… Îmi amintesc că mă abțineam cu greu să nu plâng și eu, atât de puternice erau sentimentele invitaților și emoțiile revederilor. Nimic nu era trucat. Emoția adevărată era cea care inunda, de fapt, platoul și trecea sticla, ajungând în casele oamenilor.
Cătălin Măruță
Cătălin, mă frapează un amănunt: și tu, și ceilalți protagoniști ai interviului nostru aveți studii în alte domenii. Paradoxal, cu toții ați făcut istorie în televiziune! Când ai simțit că alta e vocația ta?
Suntem o generație pentru care cariera în televiziune, de fapt în orice tip de media, nu era o opțiune, din păcate, când eram mici și ne făceam planuri pentru viitor. Nu suntem atât de tineri precum am vrea să părem! (râde) Acum trăim vremuri mult mai bune, în care poți studia orice, în țară sau în străinătate. Noi ne-am îndreptat spre domeniile în care se putea, chiar dacă simțeam că avem abilități în zona de comunicare, de producere de conținut. Eu mi-am dat seama că îmi place să lucrez cu oamenii, să fiu în mijlocul unui eveniment, să pun muzică și să fac at- mosferă de pe vremea când eram elev și făceam petreceri în apartamente, când părinții nu erau acasă. Am fost DJ la radio, iar apoi m-a cucerit televiziunea.
Ai cunoscut notorietatea la TVR. Îți mai e dor de „Tonomatul DP 2? Ce era diferit atunci?
Sigur că mi-e dor. A fost o perioadă extraordinară, am avut o echipă de care sunt încă foarte atașat, și am făcut lucruri în premieră, depășind audiența medie a postului. Era o emisiune foarte vie, cu o energie incredibilă, provocam artiștii să fie foarte sinceri și foarte buni, să se ridice la standarde înalte, fără playback, fără întrebări pregătite înainte. Nu este diferit faptul că și acum, în emisiunea mea, cer de la invitații mei autenticitate, dar eram noi mai tineri, la început de drum, iar formatul era mai liber, îmi permitea să improvizez foarte mult.
FOTO: Marius Bărăgan
Urmărește-ne pe 
