Mădălin Ionescu şi Cristina Şişcanu – Familia care a cucerit online-ul cu o singură poză

Petra e un copil tare norocos. Nu doar că are cea mai însorită cameră din reședința soților Mădălin Ionescu și Cristina Șișcanu, dar are și o familie numeroasă care gravitează în jurul ei. Cristina e pri­ma care își dedică tot timpul fetiței. „Amândoi am participat la creșterea ei până acum și am făcut tot ce și-a dorit ea: am alăptat-o la cerere, a dormit cât a vrut ea, fără să îi impunem un program anu­me, deși sunt diverse opinii pe tema asta. Și-a ales ea orele de somn. La două săp­tămâni de la naștere, a început să doarmă 6-8 ore legat noaptea. Soacra mea mi-a povestit că Mădălin până la 2 ani plângea încontinuu și nu dormea noaptea. Toată lumea spune că Petra seamănă cu el, dar bine că la partea asta n-a semănat! Cel mai mult îi place însă să doarmă în bucă­tărie, în cărucior, cu hota pornită. De aceea, toată familia are mesele foarte bine stabilite, în funcție de somnul Petrei. Deși ne-am propus să nu o culcăm cu noi, eu nu am putut să o las să doarmă singură. N-o fac din grijă, ci de drag. Am și pătuț din acela de co-sleeping, lipit de patul nostru, dar nici în acela nu doarme, tot cu noi în pat e. Câteodată, Mădălin mai doarme și pe jos pentru că noi două ocupăm tot patul.

Cum spuneam, Petra e un copil privile­giat. Tatăl ei, un adevărat workaholic, a decis să renunțe o perioadă la televi­ziune și la jobul său de prezentator al emisiunii WowBiz, pentru a petrece timp cu familia și, implicit, cu cea mică. Întrebat dacă nu duce dorul adrenali­nei din live-urile tv, ne-a spus că ar pu­tea sta în vacanță toată viața, dacă n-ar mai avea și facturi de plătit. „Perioada asta e fabuloasă pentru mine. E ideal să stai cu copiii, e incredibil să stai cu un bebeluș în fiecare zi, să îi urmărești reacțiile, să privești lumea prin ochii lui, să descoperi un univers pe care l-ai pierdut sau pe care nu l-ai cunoscut ni­ciodată. Între copiii mei e o diferență mare de vârstă și, deși i-am crescut și pe ceilalți doi și am fost foarte implicat, Petra a avut privilegiul să stau cu ea non-stop după ce s-a născut. Este foarte echilibrată emoțional și foarte puțini copii au privilegiul ăsta, mai ales într-o țară ca România, cu realități economi­ce atât de crunte, să stea ambii părinți cu ei în primele luni de viață.

L-am întrebat care a fost primul lucru pe care l-a făcut pentru el când nu mai tre­buia să petreacă nopțile în studio. „Am stat cu Petra, am început să o adorm la piept mergând cu ea prin casă, e o legătu­ră tainică între noi și e modul ei preferat de a adormi noaptea. Avem ritualul nos­tru: o iau seara în brațe înainte de culcare și ea își cântă până adoarme. Ăsta a fost primul lucru pe care l-am făcut noaptea. După care am început să citesc, să medi­tez, să reflectez, să ies în curte, să trag aer curat în piept, să nu mă gândesc la rating, la ce subiecte mai facem a doua zi, să îmi fac planuri de vacanță, să trăiesc. Pentru că 16 ani am fost tot timpul în priză, an­corat la tot felul de realități. Oamenii care stau în afara televiziunii sau a spațiului media nu prea înțeleg cât de puțin timp liber ai la dispoziție. Cazul meu a fost unul destul de dur, mi-am și impus asta singur, am fost un fel de kamikaze al tele­viziunii, pentru că am muncit enorm, de multe ori pentru alții, și, atunci când am decis să fac pasul ăsta, am făcut-o în pri­mul rând pentru familie, dar și pentru mine, pentru a-mi recupera o serie de energii pe care le-am cam risipit în anii ăștia. E foarte greu să te echilibrezi. Tele­viziunea îți mănâncă tot, îți și oferă o lume fabuloasă, în fiecare zi faci altceva, însă îți și ia foarte mult. Dar am doar trei luni de pauză. Deși are la sertar câteva oferte de muncă și chiar și un proiect spe­cial multimedia, Mădălin își ia timp să se gândească pe ce drum să meargă. „Sunt într-o perioadă în care pot să aleg, ne spune acesta, după care se duce în casă și se întoarce cu un bol de popcorn.

De Petra mai au grijă și cei doi bunici din partea mamei, veniți tocmai de la Ungheni, din Republica Moldova, să îi ajute, atât cu cea mică, cât și cu Filip, fiul de 14 ani al lui Mădălin din căsăto­ria anterioară, care, din cauza unei boli din copilărie ce i-a afectat sistemul ner­vos, are nevoie de îngrijiri speciale. „Noi suntem șapte membri acum în casă. Nu iau încă în calcul o bonă, sun­tem prea mulți ca să nu ne descurcăm. Până și Ștefania (n. red.: fiica de 20 de ani a lui Mădălin) m-a ajutat mult, doar că ea e studentă la ASE și s-a an­gajat de curând. La cum o simt, nu cred că o să mai stea prea mult cu noi, ne spune Cristina. Filip s-a îmbrăcat în cămașă, așa cum i-a spus Cristina, și așteaptă răbdător să terminăm machi­ajul, părul, interviul, bolul de popcorn și murele de pe terasă și să trecem la poze. „Filip e foarte drăguț cu Petra. Până să se nască ea, era foarte reticent. Când i-am adus poze de la ecografie, a zis că nu e chiar frumoasă și era foarte îngrijorat. I-am explicat că ea stă în burtă într-un lichid, dar că «va fi fru­moasă, Filip, îți promit!». Și acum e topit după ea. Îl pun să o supravegheze, pentru că știu că îi place să se simtă util. Filip a devenit foarte atașat de mama. La un moment dat, eram chiar geloasă, pentru că, până să stea mama mai mult pe la noi, el era foarte atașat de mine. Dar ea are grijă de el acum, pentru că sunt multe lucruri pe care nu poate să le facă singur. De multe ori ne-am spus că, dacă locuiam în altă țară, cu siguranță ar fi avut alte șanse. Îmi pare foarte rău pentru el. Și cum îți spu­neam, e foarte atașat de mama și îi pla­ce să își petreacă vacanțele cu ai mei, în Moldova.

Aflând că e basarabeancă, nu pot să nu o întreb pe Cristina dacă mai fac basa­rabenii dulciuri așa de bune ca pe vre­mea studenției mele. „Când vine mama de acolo, îi zic să nu ne aducă dulciuri prea multe, mai ales acum, că mai am de dat 8 kilograme jos. M-am îngrășat foarte mult în sarcină, 25 de kilograme, pentru că în primul trimes­tru am avut grețuri, iar în trimestrul II m-am relaxat și am înfulecat foietaje, nebunii… Și la 1 noaptea, când venea Mădălin de la serviciu târziu, mâncam. A fost o perioadă foarte frumoasă tri­mestrul II, dar mi-am zis că, dacă mai fac un copil, o să fiu mai atentă la as­pectul acesta. Am slăbit, ce-i drept, 16 kilograme nefăcând nimic, dar acum vreau să încep să fac sport mai serios. Cu dulciurile am o problemă. Simt ne­voia să mănânc multe. Uite, de două zile nu am mai mâncat nimic cu zahăr. Dar nu mă grăbesc. Îmi place să iau lucrurile ușor, să mă bucur de ele. Și în sarcină am fost destul de echilibrată, și acum la fel, îmi place prea mult ca să mă stresez. Și nu mă presează nimic să dau kilogramele așa repede jos.

O urmez pe Cristina în camera Petrei, unde a acceptat să pozeze pentru noi în timp ce alăptează, pentru a-și arăta aderența la mișcarea mămicilor care alăptează în public. Îmi spune că, inițial, și-a propus să alăpteze șase luni, dar acum o să o facă atât cât îi cere co­pilul. „O alăptez exclusiv. I-am dat din biberon lapte de vreo două ori, dar, în ultima vreme când am plecat și i-am lăsat biberon, a refuzat să mănânce. Nici suzetă nu vrea. Am reușit să îi fac două poze cu o suzetă în guriță, după care a scuipat-o. Acum mai plec o oră, două, când doarme ea, sau dacă nu, plecăm cu ea. Vrem să plecăm acum, toamna, până la mare, să facă și ea ae­rosoli. Îl luăm și pe Filip cu noi.

Camera Petrei e tare drăguță. Mobila din lemn masiv e vopsită într-un vernil plăcut, ales de Mădălin, iar pe jos un covor turcesc, de mătase, în aceleași nuanțe fondante, îți mângâie tălpile. „Camera Petrei a fost amenajată în fos­ta cameră a lui Filip, care s-a mutat la parter, unde era banda de sport. Tot ne-au mai rămas două camere neame­najate, dormitorul nostru și camera Ștefaniei, asta pentru că renovările în casă s-au făcut pe perioada iernii, și eu, fiind însărcinată, nu mai suportam muncitorii în casă. Am zis că pe celelal­te le amenajăm după ce mai crește un pic Petra. Și mai avem noi și alte pla­nuri: vrem să luăm împreună cu veci­nul de alături terenul din spate, să mă­rim curtea, dar proprietara cam ține la preț. Suntem în tratative de un an cu ea, spune amuzată Cristina.

Înainte de a pleca, nu pot să nu îi întreb pe cei doi cum s-au gândit la numele acesta frumos pentru fetiță. „Într-o zi, mi-a venit în minte întrebarea: care e femininul de la Petru? I-am spus lui Mădălin și i-a plăcut din prima, ne povestește Cristina. „Dacă ar fi fost bă­iat, s-ar fi numit Damian – așa ar fi vrut Mădălin și nu m-aș fi opus, pentru că am avut un străbunic Damian. E Petra Alexandra, pentru că nașul se numește Alexandru. Într-o zi, Mădălin, căruia nu îi place să îi zicem Petruța, i-a zis Petrușca, iar asta, în rusă, înseamnă «pătrunjel». Îi mai spunem «gogoșică», bunica îi spune «bombonica bunicăi», ca oricărui copil iubit. Păi nu v-am spus eu că Petra e un copil norocos?!

Urmărește-ne pe Google News