Cine este cel care ii trage de urechi pe politicieni, care striga la televizor impotriva coruptiei si hotiei, care vorbeste despre dosarele Revolutiei si despre criminalii ei, dar a carui muzica este lina, grava, plina de iubire si frumusete, o muzica atat de delicata, incat ti-e teama sa n-o spargi cand o asculti? Doamnelor si domnilor, vi-l prezentam pe rebelul Chilian.
E adevarat ca ti-ai inceput cariera muzicala cantand prin metrouri si tramvaie?
Da.
Cum?
Ca orice copil care…
Ca orice copil?
Da, ca orice copil care se bucura de Sarbatori, pentru ca de perioada aceea e vorba: de Sarbatorile de iarna. Aveam un prieten foarte bun, Sile, pe care il poti regasi si in editorialele mele, dar si in textele unor piese si care, da! exista cu adevarat („lasa, frate Sile/ le-aratam noi vile) si cu care mergeam prin tramvaie si prin metrouri cantand ca sa avem ce manca.
Si ce cantai?
Colinde, prostii…
Cati ani aveai?
6, 7…
Cat timp ai facut asta?
Vreo 2 sau 3 ierni la rand… A fost o perioada mai nuantata, cum sa spun, care a facut parte dintr-o geometrie speciala a copilariei mele…
Cand ai inteles ca esti un artist? Cum s-a intamplat asta?
Am inteles ca sunt un artist in clasa a IX-a de liceu, pentru ca nu am fost in stare niciodata sa ma duc la primele doua ore… (rade) Bine, faceam si sport, ciclism, mai exact, pentru ca era mai usor sa mananci la lotul national, nu? E un sport greu, de caine, iti trebuie o vointa sifilitica pentru a duce la capat o cursa. Minunea cu muzica s-a intamplat cand eram in clasa a X-a. Atunci m-am dus la un concert al lui Vali Sterian la Teatrul Evreiesc de Stat, langa Liceul Basarab pe care l-am facut eu. Alaturi de Vali era si Doru Stanculescu, care este, probabil, singurul genial din muzica romaneasca. (Problema este ca suntem atat de cretini, ca neam vorbesc, ca nu o sa ne bucuram niciodata de minunile astea care sunt langa noi)… Ma rog, sa revin la concertul ala. L-am auzit deci pe Prezi (asa ii spunem noi lui Doru) cantand Sambala si… am inteles! A doua zi m-am dus la Club, mi-am depus echipamentul sportiv spunand ca eu am de gand de acum sa fac muzica. Habar n-aveam ce e aia muzica si cu ce se mananca. Faza geniala e ca, probabil, Doamne Doamne, dupa ce a facut o partida de table cu Nea Petre, machit de la nectarul ala al Lui, a ramas mai mult cu buzele pe fruntea mea, pentru ca altfel nu pot explica talentul pe care il am. Dar el nu e, in mod sigur, de la mine.
Citeste continuarea articolului in numarul de octombrie al revistei VIVA!
Florin Chilian – Zece