Auzim frecvent că zahărul ne face rău, că ar trebui să limităm consumul şi chiar să eliminăm complet din alimentaţie zahărul rafinat. Nu întotdeauna citim şi explicaţiile ştiinţifice care stau la baza acestor avertismente şi, de cele mai multe ori, avem impresia că sunt exagerări ale celor care nu iubesc ciocolata. Ei bine, studiile demonstrează că zahărul acţionează ca un drog la nivelul creierului şi provoacă, aşadar, dependenţă.
Cercetătoarea Amy Reichelt, specializată în neuroștiințe și nutriție, a făcut o serie de investigații științifice în încercarea de a demonstra efectele distructive ale zahărului la nivelul creierului şi a ajuns la concluzia că alimentația modernă e „obezogenă'.
Organismele funcționează cu zahăr, mai precis cu glucoză. Este un termen care provine din grecesul „glukos', care înseamnă „dulce'. Glucoza este cea care alimentează celulele care formează corpul nostru, inclusiv pe cele ale creierului (neuronii).
Cum alimentele dulci constituie o excelentă sursă de energie, evoluția umană a făcut în așa fel, încât să le considerăm deosebit de bune. Alimentele cu gust dezagreabil, amar sau acru pot fi toxice, stricate sau necoapte, așa că ar putea duce la îmbolnăvire. Astfel, pentru a ne maximiza șansele de supraviețuire ca specie, avem un sistem cerebral care ne face să iubim alimentele dulci, care ne dau energie.
Atunci când mâncăm alimente dulci, se activează sistemul de recompensare al creierului – se numește sistemul dopaminergic mezolimbic.
Dopamina este o substanță chimică eliberată de neuroni care semnalează că un eveniment este pozitiv. Când sistemul de recompensare se declanșează, el întărește acele comportamente care apoi ar trebui să se repete. Astfel, consumul frecvent de bomboane, de pildă, presupune eliberări de dopamină care apoi incită la a repeta acest comportament. Aceste eliberări de dopamină provocate de consumul de zahăr favorizează o „învățare' rapidă a acestui tip comportament, ceea ce ne face să preferăm aceste alimente, citează Digi24.ro.
În cadrul unui studiu recent s-a demonstrat că un consum frecvent de alimente bogate în zaharuri ar putea amplifica poftele, creând astfel un cerc vicios care ne face să mâncăm mai mult, tot mai mult.
Hipocampul – o zonă importantă pentru memorie – este o altă regiune a creierului afectată de regimul bogat în zahăr. Cercetătoarea Amy Reichelt a demonstrat că șoarecii care mănâncă alimente bogate în zahăr își amintesc mai greu dacă au văzut anumite obiecte în anumite locuri.
Transformările induse de zahăr în hipocamp au ca efect o reducere a formării neuronilor, esențiali pentru a coda amintirile, precum și de o creștere a substanțelor chimice ce pot produce o inflamație.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea consumului de zahăr adăugat la 5 la sută din aportul nostru caloric zilnic, ceea ce ar însemna cam 25 de grame (6 lingurițe).