Roman Polanski - Fugi, Roman, fugi! | VIVA! biografii | Viva.ro

Justitia elvetiana a decis: regizorul va fi eliberat pentru o cautiune de 3 milioane de euro, cu conditia unei rezidente permanente,in Gstaad. „The Fearless Vampire Killers“, parodia sa la clasicele filme cu vampiri, in care a si jucat, avea sa-i schimbe destinul. Asa a cunoscut-o pe Sharon Tate, frumoasa protagonista. Se pare ca Polanski a avertizat-o de la bun inceput ca-i va fi infidel, iar Sharon s-a conformat, sperand ca-l va schimba. Anturajul ei stia povestea. „Eu si Roman avem o intelegere. El ma minte, iar eu ma fac ca-l cred“. Probabil ca nici Polanski insusi nu ar putea spune daca aceasta dragoste a fost binecuvantare sau blestem. In vara lui 1969, pe cand artistul se afla la Londra, Sharon, insarcinata in opt luni si jumatate, a fost ucisa cu sange rece, alaturi de alti amici, de un grup fanatic, „Charles Manson’s Family“. In autobiografia din 1984, „Roman by Polanski“, regizorul marturisea ca moartea sotiei insarcinate l-a schimbat dintr-un optimist incurabil intr-un pesimist fara salvare. Crimele comise chiar la casa celor doi din L.A. au declansat panica. Oamenii instariti si-au trimis copiii din oras, si-au luat pistoale, si-au angajat garda de corp. Polanski a acordat un interviu amplu revistei Life, lasandu-se fotografiat chiar in livingul in care sotia sa tocmai fusese ucisa. Condamnat de multi pentru acest gest, regizorul a argumentat ca a dorit sa socheze in mod intentionat, in speranta ca cineva va veni cu o informatie despre asasini. Intr-un sfarsit, criminalii au fost arestati, iar Polanski s-a intors in Europa, renuntand la toate bunurile care ii aminteau de dureroasa experienta. Zece ani mai tarziu, in 1979, a lansat filmul „Tess“, in amintirea lui Sharon, care ii lasase cartea lui Thomas Hardy pe noptiera inainte sa moara, cu mesajul ca ar putea face o ecranizare dupa roman. Rolul principal i-a revenit actritei Nastassja Kinski, pe atunci in varsta de 15 ani, cu care Polanski a avut o idila pana la incheierea filmarilor. Amintirile triste legate de sotia ucisa aveau sa fie rascolite in 2004, cand regizorul a dat in judecata celebra revista Vanity Fair pentru defaimare. Revista publicase declaratia unui jurnalist care l-a acuzat pe Polanski ca i-ar fi facut avansuri unul model chiar la funeraliile sotiei, promitandu-i ca are sanse sa ajunga urmatoarea Sharon Tate. Daca in procesul cu Vanity Fair a avut castig de cauza, nu acelasi lucru putem spune despre acuzatiile de viol pentru care a stat o vreme dupa gratii. In martie 1977, artistul realiza o sedinta foto cu adolescente pentru Vogue Hommes International. Samantha Geimer, de 13 ani, l-a acuzat ca ar fi drogat-o si apoi a intretinut relatii sexuale cu ea. Inainte ca instanta sa ia o decizie finala, in 1978 Roman a fugit din Statele Unite, unde nu s-a mai intors niciodata. Ei nu l-au uitat pe el si in septembrie 2009, pe cand regizorul se afla la Z¼rich, la Festivalul de Film, i-au pus catusele. In ciuda cererilor repetate de repunere in libertate si al faptului ca presupusa victima si-a retras acuzatiile, justitia elvetiana a preferat sa-l tina in detentie. Vedete precum Woody Allen, Penelope Cruz, Martin Scorsese, Tilda Swinton au cerut sa fie eliberat. Whoopy Goldberg a fost aratata cu degetul pentru ca i-a luat apararea intr-un mod oarecum hilar. „Nu a fost chiar viol, viol. A fost altceva, nu cred ca este vorba despre viol.“ Se pare ca, totusi, lucrurile nu sunt chiar atat de grave precum se crede. Ministrul elvetian al Justitiei a dat asigurari ca cineastul risca o pedeapsa maxima de doi ani. Una peste alta, Roman Polanski este un om caruia i-a placut viata. Nu s-a sfiit sa recunoasca ca ii plac fetele foarte tinere (ca tuturor, de altfel, dupa cum a declarat la un moment dat), ca ii place sa schieze beat, ca intr-un moment de depresie in anii ’60, a luat LCD, ca nu a fost niciodata un barbat fidel. Viata, insa, nu l-a placut prea mult pe el. Oana Popoiag Aceasta este povestea unui om care nu doar ca a asistat la cele mai tulburatoare intamplari ale secolului, dar a si fost crunt lovit de multe dintre ele. Acum, la 76 de ani, plateste pentru o fapta comisa cand avea 43. Roman Polanski a devenit unul dintre cele mai interesante subiecte de discutie la o cafea, la o masa rotunda sau pe platourile de filmare. Fiecare deceniu are polemicile sale fierbinti si, judecand dupa amploarea pe care a luat-o cazul batranului regizor (iata, peste 200 de personalitati au semnat petitia pentru eliberarea lui), aceasta este una dintre cele mai mediatizate stiri despre celebritati din ultimii ani. Trecand peste culpabilitatea acuzatului sau peste „injustitia exceptionala“ care i s-a facut (cum spune avocatul sau) nu poti sa nu te miri de ghinionul absurd care l-a urmarit pe acest artist o viata intreaga. Desigur, daca vedetele de la Hollywood ar striga „injustice“, noi, romanii, mai avem o vorba: „soarta ti-o faci si cu mana ta.“ Viata lui Polanski ar putea deveni fara probleme subiectul unui road movie. Aflat intr-un continuu periplu, regizorul a facut slalom intre Franta, Polonia, Marea Britanie, Statele Unite, in functie de „fantomele“ care l-au bantuit. Desi s-a nascut in Franta, parintii sai, evrei la origine, au decis sa se intoarca in Polonia natala, pe cand el avea trei ani. Proasta decizie. Nazistii au ocupat la scurt timp Polonia, iar familia a ajuns in lagarele de concentrare, unde mama lui Polanski si-a gasit sfarsitul. Desi a scapat, regizorul si-a petrecut mai toata copilaria ca un fugar. Majoritatea filmelor care rulau pe atunci erau facute de germani, dar Polanski nu era un mare patriot, asa ca a vazut atat de multe, incat a prins gustul cinematografiei si ulterior a urmat studii in domeniu. Primul sau film a fost un scurtmetraj, „Bicycle“, pe jumatate adevarat. Cineastul a aranjat sa cumpere o bicicleta de la un individ dubios, dar in loc de asta, s-a trezit cu capul spart si cu banii luati. De altfel, agresorul a si fost condamnat la moarte ulterior pentru trei crime. Primul lungmetraj, „Knife in the Water“, din fericire fara nicio legatura cu viata reala, a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film strain in 1963. Desi a mai primit nominalizari la Oscar de-a lungul timpului pentru productii ca „Chinatown“ (1973), Rosemary’s Baby“ (1968) sau „Tess“ (1979), statueta aurie pentru Cel mai bun regizor avea sa-i revina in 2002, odata cu „Pianistul“.