La 14 ani, se afla intr-un oras nou, incercand sa-si croiasca un viitor. Din cand in cand, mai primea vizite din partea tatalui, care avea un birou la Paris. A locuit intr-un hotel o buna bucata de vreme, apoi alaturi de o prietena de familie. Primul lucru pe care si l-a cumparat a fost o pereche de ochelari. Mama sa ii interzisese sa poarte asa ceva, cand a marturisit ca nu vede bine la tabla, si i-a pus in vedere ca „toti copiii cu ochelari sunt urati si fiul ei nu va purta niciodata asa ceva, obligandu-l sa stea in prima banca… Purta gulere inalte, asa cum se obisnuise din copilarie, dupa modelul tatalui sau, a carui tinuta i s-a parut mereu extrem de chic „fata de ceilalti parinti tineri nestilati ai altor copii. Voia sa se faca ilustrator, caricaturist sau sa se apuce de animatie. Stia germana, engleza, franceza si italiana, pentru ca a avut ocazia sa studieze in particular inainte de a merge la scoala, plus ca a avut parte de o familie poliglota.
La 17 ani, exasperat de reclamele care impanzeau Parisul, promovand un concurs sponsorizat de International Wool Secretariat, a trimis cateva schite. A fost anuntat ca a castigat marele premiu pentru designul unei haine, surclasand aproape 200.000 de candidati din toata lumea. In acelasi timp, Yves Saint Laurent primea premiul pentru cea mai buna rochie. A renuntat la „t-ul din coada numelui si a acceptat imediat un post la Pierre Balmain. Peste trei ani, se muta la Jean Patou, unde spune ca s-a plictisit vreme de doi ani, si a tot incercat sa se intoarca la scoala, insa, in cele din urma, a devenit designer sef. Despre acea perioada petrecuta in mare parte la shootinguri pe plaja, spune ca a fost plina de lectii de viata. Sprijinit de familie, a reusit sa-si deschida un magazinas in Paris. Deseori, a urmat sfaturile lui madame Zereakian, prezicatoarea turcoaica a lui Christian Dior. Aceasta-i repeta mereu ca va avea mare succes in moda si parfumerie, dar are de ales intre viata de familie si cariera, pentru ca, sub nici o forma nu se va putea bucura de amandoua. Plictisit de moda din Paris si de bluzele crosetate si colorate ce i-au populat o vreme rafturile, a plecat la studii in Italia. A lucrat pentru Fendi, iar la inceputul anilor 70, a trecut la Chloé. Colectia Deco din 1972 i-a adus faima internationala.
In 1975, a lansat Parfums Lagerfeld, care, in scurt timp, s-a dovedit o investitie de succes. Compania The Karl Lagerfeld S.A. a fost cumparata in 1982 cu suma de 26 de milioane de dolari de un grup britanic ce apartine companiei Richemont Holding din Elvetia, condusa de Lord Douro. In 1997, drepturile pentru brandul Lagerfeld i-au fost revandute regelui modei.
Dupa o intalnire cu Alan Wertheimer si fratele sau Giano, care patronau casa Chanel, Lagerfeld a avut aproape un an de gandire privind o eventuala colaborare. In cele din urma, a acceptat. A venit la Chanel in 1983, unde, dupa cum spun unii critici, a reusit sa „chanel-izeze spiritul vestitei Coco. A fost respectat pentru ca a revitalizat o casa muribunda, o institutie a modei, dand tonul altor afaceri asemanatoare. Nici un altul n-a reusit sa exploateze atat de bine mostenirea unei case de moda asa cum a facut-o Lagerfeld, gratie caruia familia Wertheimer are venituri anuale de peste 4 miliarde de dolari.