Pe Nelu Ploieșteanu, Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică i-a legat o prietenie de ani de zile. De astăzi, legătura lor specială continuă în Ceruri. Toată viața, Nelu Ploieșteanu a vorbit la superlativ despre cele două legende ale cinematografiei, care s-au grăbit să plece înaintea lui.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Astăzi, celebra cârciumă „Şarpele roşu” unde se reunea lumea bună a Capitalei nu mai există. Patronul s-a stins și el între timp. În celebrul restaurant al anilor ’90, se strângea boema Capitalei: Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, George Mihăiţă, Şerban Ionescu, Colea Răutu, Radu Beligan sau cei doi Ştefan Bănică, tatăl şi fiul.
Nelu Ploieșteanu povestea cu mândrie despre prietenia care l-a legat de aceste mari nume ale cinematografiei românești.
„Veneau la cârciuma Şarpele Roşu din Capitală, unde cântam eu. Nu puteai să nu-i iubeşti şi să nu-i respecţi. Erau deosebiţi ca firi, dar îi uneau câteva lucruri, între care talentul şi plăcerea de a bea un păhărel. Le plăcea viaţa.
Erau ca noi. Iordache avea ceva care te făcea să te apropii imediat de el. Era ca un frate pentru mine. Nu-mi era ruşine să-i cer orice. Dinică era un om generos, de o modestie fantastică şi foarte popular.
Ce vremuri! Aş spune tot ce ştiu, dar cui? Nu ştiau de fiţe, separeuri sau tratamente speciale. Să vă spun cum era… Cam de două ori pe lună se adunau acolo. Veneau pe la ora 20.00 şi plecau dimineaţa. Dacă te întâmplai acolo, trăiai o noapte din cele pe care le povesteşti nepoţilor”, povestea Nelu Ploieșteanu pentru Click!.
Cum petreceau Dinică, Iordache și Ploieșteanu la Şarpele Roşu
„Nea Nelu Ploiesteanu iti canta pana te facea sa plangi, apoi Dinica, Iordache si Mitica Rucareanu te bagau sub masa cand incepeau sa spuna bancuri, sa povesteasca din teatru sau sa mistocareasca politicienii. Spre dimineata, nu mai tinea nimeni cont ce si cat a baut si a mancat, totul se transforma intr-o paranghelie prieteneasca „, se spunea despre atmosfera de la Șarpele Roșu.
„Şeful de acolo le punea o faţă de masă, pahare şi aducea vinul. Întotdeauna alb şi sec. Beau şpriţ de vară. Cel mai mult îi ademenea Murfatlarul, dar nu făceau fasoane la nici un vin bun. Cârciuma avea obloane ruginite, podelele şterse cu motorină, dar asta nu conta.
Soţia lui Ştefan, Mihaela, nu venea după el, dar doamna Gabriela, nevasta lui Dinică, venea mereu, dar nu intra. Aştepta la uşă şi mă ruga să-l fac să plece acasă. Acolo ne simţeam noi bine. Păcat că s-a închis în 1996″, povestea regretatul Nelu Ploieșteanu.
Citește și: Nelu Ploieșteanu a murit cu un mare regret. Ultima dorință a cântărețului
Şi Dinică, şi Iordache aveau melodii preferate
„Lui Ştefan îi plăceau «La Chilia în port» şi «Lume, lume», iar lui Gigi îi cântam «Cârciuma din cartier» şi «Pentru cine am muncit». Aveau voce, mai ales Dinică. Eu i-am sfătuit să-şi imprime melodii şi cu mine au scos fiecare câte trei CD-uri”, povestea, mândru, Nelu Ploieșteanu.
„Şarpele roşu era în vogă la jumătatea lui ’92. Aveam şi noi o masă acolo, dar, când era prea aglomerat, o lăsam clienţilor, iar noi stăteam în bucătărie sau la patron în birou.
Marii actori veneau după un spectacol acolo: Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Colea Răutu, Radu Beligan, Ştefan Bănică jr. Ştefan Iordache mai bea câte o votcă, nea Gheorghe – doar şpriţ, dar nu i-am văzut beţi niciodată. Era o atmosferă boemă, veneau poeţi…”, povestea Nelu Ploieşteanu pentru emisiunea „Drept la ţintă”, de la Kanal D.
„Îmi lipseşte atmosfera, îmi crează o nostalgie că au trecut şi anii, mergem spre bătrâneţe. Am amintiri şi regrete. Mulţi dintre cei cu care mergeam acolo nu mai sunt. Dinică nu dădea bani, pentru că noi nu i-am fi acceptat. În schimb, veneau oameni de afaceri şi luam de la aceştia, plecam fiecare cu 4-5 milioane de lei acasă”.
Nelu Ploieșteanu: „Ștefan Iordache a fost mentorul meu de comportament”
Ştefan Iordache a fost pentru Nelu Ploieșteanu i-a împrumutat din rafinamentul său talentatului lăutar.
„El a fost mentorul meu de comportament. Îl ştiam de la 20 de ani. Mi-amintesc că uneori făceam cacofonii şi el mă învăţa cum să vorbesc corect. Tot Dumnezeu l-a trimis pe Ştefan Iordache la mine. Când nu ştiam ce înseamnă un cuvânt, puneam mâna pe telefon şi-l sunam. Petrecerile cu el erau cele mai frumoase clipe ale vieţii mele.
De ziua lui de naştere, unde veneau numai monştri sacri, de la Colea Răutu până la Papaiani sau Ion Iliescu, după ce se făcea 3 dimineaţă, mă ocupam de el, cu Chilia în port şi Lume, lume.
Ştefan analiza frazele şi-mi spunea însemnătatea cuvintelor, arătându-mi câtă încărcătură emoţională au cuvintele. Mă chema la masă şi-mi spunea: Auzi, Nelu, mulţi ascultă cântecul ăsta, dar niciodată nu înţeleg ce înseamnă Lume, soră lume / Când s-o lăsa sec de pâine / Şi păhăruţul de mine / Poate-atunci m-oi sătura.
Când s-o lăsa sec de pâine… Ăsta e un vers-capodoperă! Când s-o lăsa sec de pâine? Păi, niciodată! Că de viaţă şi de pâine nu te saturi niciodată. Aşa era el!', mărturisea emoţionat, Nelu Ploieşteanu, într-un interviu pentru „Taifasuri”.
Ce povestea Nelu Ploieșteanu despre prima sa întâlnire cu Gheorghe Dinică
Momentul în care l-a întâlnit pe actorul Gheorghe Dinică i-a rămas întipărit în suflet.
„Prima data când l-am cunoscut pe nea Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească, ma gândeam să ii cânt o romanță, ceva mai delicat… Când a auzit ce-i cântam, m-a repezit imediat: Bai, esti nebun? Eu am crescut pe Giulesti, mie sa-mi cânti Dăm cu zaru una, una/ Parca le-asezam cu mâna…, povesteste maestrul, incercind sa imite tonul inconfundabil al actorului.
„Imi amintesc ca, intr-o seara, a venit nea Gheorghe si, in semn de respect, unul dintre chelneri i-a asezat pe masa o fata de masa alba. Vazând una ca asta, acesta a cerut un cutit si a inceput sa o sfâșie, zicând: Am venit si eu sa ma simt bine la Sarpele Rosu, nu la Intercontinental.
Era de-o modestie din cale-afara…
Un alt moment pe care mi-l amintesc este un articol aparut in presa despre faptul ca primisem o pereche de pantofi de la cineva, pentru ca nu aveam. Stirea a aparut in ziar si a vazut-o nea Gheorghe.
M-a intrebat daca-l cunosc pe cel care afirmase ca mi-a dat incaltarile si mi-a zis: < Du-te si felicita-l pe cel care a spus ca te-a incaltat, pentru ca, de fapt, ti-a facut un mare serviciu. Si eu purtam tenisi cind eram pe Giulesti. In schimb, daca spuneai ca aveai pantofi de lac, acum nici nu te mai bagam in seama >, povestea Nelu Ploieşteanu pentru revista VIP.
„Doua nopti a dormit saracu la Sarpele Rosu„
„De regula, acestia nu veneau insotiti. Imi amintesc ca Stefan Iordache a venit o data insotit de o fata pe care avea de gind sa o promoveze in teatru. Nu stiu cum s-a intimplat, ca vestea a ajuns imediat la urechile doamnei Mihaela, sotia lui. Doua nopti a dormit saracu la Sarpele Rosu. Nu l-a mai primit sotia acasa. Nea Gheorghe nu le-avea cu femeile, venea singur la circiuma.
Oricum, acolo nu intrau femei usoare sau dame de companie. Era foarte decent, din acest punct de vedere. In plus, nici nu se punea problema sa iti fie furata iubita, sotia sau amanta. Dupa ora doua noaptea, toti eram o familie.
Daca iti aduceai nevasta, la orele diminetii o gaseai pe la alte mese… socializind. Nu aveai motiv de suparare. Probabil ca am trait si alte vremuri. Acum, poate sa deschida cineva si Sarpele Galben, ca tot nu va mai fi ce-a fost. De altfel, asta le-am spus-o si celor de la Sarpele Roz, fostul restaurant Marul de Aur, unde cint in prezent:
Urmărește-ne pe 
