Pe 10 mai se împlinesc 10 ani de când Mihăiță Neșu a suferit accidentul care i-a schimbat complet viața și l-a trimis în scaunul cu rotile. Fostul fotbalist nu-și dorește nimic mai mult acum decât să se vindece sufletește pentru că, spune el, odată ce se va întâmpla asta „e ca și cum ar fi sănătos”.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Pe 19 februarie, Mihăiță Neșu a împlinit 32 de ani și tot ce-și dorește este să se facă bine sufletește. În ultimii zece ani din viața lui, fostul fotbalist a fost greu încercat: a rămas în scaun cu rotile, i-au murit părinții și a divorțat.
Pe 10 mai 2011, viața lui Mihăiță Neșu s-a schimbat definitiv. Prezent la un antrenament al echipei sale de atunci, FC Utrecht, internaționalul român s-a accidentat grav în urma coliziunii cu un coechipier, Alje Schut.
Căzut la pământ, Neșu nu a mai putut să se miște de la gât în jos. A fost transportat de urgență la spital, acolo unde a fost diagnosticat cu fractură de vertebră cervicală. A fost operat imediat, iar de la acel moment a început o recuperare medicală care se desfășoară și în prezent.
„Azi-noapte am avut un vis frumos…Mă făcusem bine…Aveam un răspuns la rugăciunile mele', a declarat Mihăiță Neșu zilele trecute, într-un interviu acordat Pro TV.
„În primul rând îmi doresc să mă fac bine sufletește, că dacă mă fac bine sufleteste e ca și cum aș fi sănătos', a spus Nesu.
Mihăiță Neșu luptă în fiecare clipă cu suferința și cu bolile. Plămânii îi mai funcționează doar la 50% din capacitate și după ani întregi de chin a reușit să mănânce singur, o realizare uriașă în cazul lui.
„În ultimul timp am avut mai multe probleme de sănătate care m-au bulversat, apoi moartea părinților mei, m-au dat peste cap. Numai Dumnezeu mă mai ține, uneori am impresia că nu mai pot gândi…Nu sunt așa puternic, dar ceva mă ține', s-a confesat fostul fotbalist alintat „Bischonul' în lumea sportului.
Neșu a dezvăluit cât de greu i-a fost să treacă de moartea mamei, dar credința în Dumnezeu îl ajută să fie optimist și să spere într-o vindecare miraculoasă. În 2014, fostul sportiv și-a pierdut ambii părinți în decurs de câteva luni. În plus, tot în 2014 a fost finalizat și divorțul de soția sa.
„Cel mai greu mi-a fost după moartea mamei. Nu-mi dădeam seama cât de importantă e mama pentru mine și când a murit parcă am rămas, așa…, singur pe o insulă.
Nu sunt mare credincios, credința a fost în altă parte, credeam că le știu eu pe toate, că sunt Dumnezeu și când îți dai seama că nu ești, îți tulbură sufletul. Acum asta mă motivează – lupta pentru mântuire, mântuirea sufletului', a mai spus Mihăiță.
Mihai Neșu nu a rămas indiferent la încurajările venite dinspre fanii Universității Cluj. „Îi rog să se roage în continuare pentru mine, să se bucure de viață, sănătate, asta e cel mai important.'
Citește și:
Mihai Neșu mănâncă singur, la 10 ani de la accidentul care l-a paralizat. Video
„E ziua în care sărbătorim un campion şi un luptător!”
Universitatea Cluj i-a transmis lui Mihai Neșu următorul mesaj, prin intermediul site-ului oficial al clubului:
„Azi e o zi specială pentru noi. E ziua în care sărbătorim un campion şi un luptător, un om pentru care fiecare zi e o provocare pe care el o acceptă cu zâmbetul pe buze.
Îi urăm să zâmbească în fiecare zi, să nu uite că îl iubim şi că îl aşteptăm să fie alături de noi, în tribune. Ştim că a învăţat încă de mic, de la tatăl său valoarea literei „U', şi iată că viaţa l-a adus aici, alături de noi, pentru a înfrunta provocările şi a ne bucura de realizările noastre împreună.
Aşa că nu ne rămâne decât să-i spunem „la mulţi ani' „Bichonului' Mihai Neşu!' se arată pe universitateacluj.ro.
A pus bazele 'Fundației Mihai Neșu'
Fără a mai putea să joace fotbal, fostul sportiv și-a dedicat viața unui scop nobil. A pus bazele 'Fundației Mihai Neșu', care sprijină copiii cu dizabilități și boli cronice din România prin implicarea în proiecte și acțiuni caritabile, în vederea îmbunătățirii stării lor de sănătate.
Născut pe 19 februarie 1983, Mihai Neșu a evoluat de-a lungul carierei de fotbalist la doar două echipe: Steaua București (2001-2008) și FC Utrecht (2008-2011).
Între 2005 și 2010 a bifat și opt prezențe în tricoul naționalei României.