Oana Popoiag, Foto Prima TV
Care a fost cea mai putin flatanta si sincera remarca pe care ai primit-o de la cineva ( o persoana a carei parere conteaza pentru tine, desigur) cu privire la carte?
Nu am primit prea multe reactii, dar cele care m-au interesat efectiv au fost pozitive. Cititorii mei au fost suprinsi de schimbarea de stil. Sper ca placut suprinsi.
Ce titlu ai pune cartii al carei personaj principal ai fi si ce gen literar crezi ca s-ar potrivi pentru o asemenea carte?
‘Conu Gainusa fata cu reactiunea. Ar fi o comedie de groaza.
Scrii si poezii? Sau ai scris vreodata?
Numai parodii mai scriu. Am scris in tinerete si alt fel de poezii, dar n-au fost apreciate. Cititoarele sunt materialiste.
Cand ai pus prima data mana pe un creion pentru a compune ceva?
Pe la 5 ani. Am scris basme. Pardon, am scris pe cartea de basme a lui Petre Ispirescu, in limba desenata a copiilor.
Ti s-a intamplat vreodata sa ai o idee buna, sa incepi sa scrii si apoi sa abandonezi proiectul?
Sigur. Se numea „Declaratia de impunere a impozitului pe persoanele fizice. Ideea era buna, dar am abandonat-o din cauza depresiei.
Eva a inceput sa citeasca? Ce spune despre faptul ca tatal ei scrie carti?
Eva citeste pe litere si chiar a invatat sa-si scrie numele. Asta e bine, deja se pregateste pentru autografe.
Ai declarat pentru Viva! urmatoarele: „Am scris cu umor negru o carte in care, uneori, personajul principal moare. Si asta m-a facut sa ma simt foarte bine’. Nu ma pot abtine sa nu te intreb de ce te face fericit un asemenea deznodamant.
Nu stiu, dar psihiatrul meu spune ca nu prea e bine.
De care dintre personajele intalnite vreodata in lectura, condamnate la un sfarsit dramatic, ti-a parut cel mai rau?
Nu, nu Anna Karenina. Ci personajul principal din cartea „Ultimatum-Ultimele zile ale unui razboi atomic, jurnalul unui ofiter declansator’. E o carte minunata in care nu scapa nimeni.