Mihai Gainusa - Un interviu mortal despre niste povestiri | Stiri | Viva.ro

Care a fost cea mai putin flatanta si sincera remarca pe care ai primit-o de la cineva ( o persoana a carei parere conteaza pentru tine, desigur) cu privire la carte? Nu am primit prea multe reactii, dar cele care m-au interesat efectiv au fost pozitive. Cititorii mei au fost suprinsi de schimbarea de stil. Sper ca placut suprinsi. Ce titlu ai pune cartii al carei personaj principal ai fi si ce gen literar crezi ca s-ar potrivi pentru o asemenea carte? ‘’Conu’ Gainusa fata cu reactiunea’’. Ar fi o comedie de groaza. Scrii si poezii? Sau ai scris vreodata? Numai parodii mai scriu. Am scris in tinerete si alt fel de poezii, dar n-au fost apreciate. Cititoarele sunt materialiste. Cand ai pus prima data mana pe un creion pentru a compune ceva? Pe la 5 ani. Am scris basme. Pardon, am scris pe cartea de basme a lui Petre Ispirescu, in limba desenata a copiilor. Ti s-a intamplat vreodata sa ai o idee buna, sa incepi sa scrii si apoi sa abandonezi proiectul? Sigur. Se numea „Declaratia de impunere a impozitului pe persoanele fizice’’. Ideea era buna, dar am abandonat-o din cauza depresiei. Eva a inceput sa citeasca? Ce spune despre faptul ca tatal ei scrie carti? Eva citeste pe litere si chiar a invatat sa-si scrie numele. Asta e bine, deja se pregateste pentru autografe. Ai declarat pentru Viva! urmatoarele: „Am scris cu umor negru o carte in care, uneori, personajul principal moare. Si asta m-a facut sa ma simt foarte bine”. Nu ma pot abtine sa nu te intreb de ce te face fericit un asemenea deznodamant. Nu stiu, dar psihiatrul meu spune ca nu prea e bine. De care dintre personajele intalnite vreodata in lectura, condamnate la un sfarsit dramatic, ti-a parut cel mai rau? Nu, nu Anna Karenina. Ci personajul principal din cartea „Ultimatum-Ultimele zile ale unui razboi atomic, jurnalul unui ofiter declansator”. E o carte minunata in care nu scapa nimeni. Oana Popoiag, Foto Prima TV Mihai Gainusa va lansa pe 9 mai, la Iasi, cea de-a patra sa carte, “Povestirile mortale”, o altfel de proza decat cea cu care ne-a obisnuit. Si chiar daca nu castiga 40 de milioane pe an din scris, precum Stephan King, lui Gainusa ii place sa petreaca timpul in biblioteci, documentandu-se pentru cartile sale. O data cu “Povestirile mortale”, ai trecut la un alt registru decat cel cu care ne-ai obisnuit in cartile precedente. Ce este mai dificil, sa conturezi personaje hilare plecand de la modele existente sau sa plasmuiesti propriile personaje? Paradoxal e mai greu sa imiti personaje din realitate, fiindca plasmuirile mele pot fi depasite cu usurinta de original. Nimeni nu se poate exprima atat de haotic ca Marean Vanghelie. Nimeni nu poate fi la fel de prieten de cazinou cu Dumnezeu precum Jiji Becali. Si mai ales nimeni nu e mai rezistent la spirit ca presedintele. Cum s-o imiti pe Nikita? Asemenea gogomanie nu incape in nicio carte. Cat de solicitant a fost acest demers, cat ai lucrat efectiv la carte si pe la ce pagina te-ai impotmolit cel mai tare? Ai avut vreo “ratacire” in scrierea acestui volum? Am scris-o relativ repede, in numai trei luni, in vacanta de iarna, apoi in week-end-uri si dupa ce terminam programul matinal de la radio Kiss. A fost mai usor de scris decat romanul anterior, compus intr-un an si jumatate si unde m-am mai impotmolit , fiindca e greu sa ( nu) gandesti ca un primar de sector. Acum a fost dificil doar cu documentarea, deoarece am cautat ceva timp prin biblioteci sa gasesc, de exemplu, retete de otravuri. Dar poate o sa-mi prinda bine vreodata. Cand ai lansat a treia carte, „Fara cap si fara coada”, ai declarat ca aceea este cea mai importanta. Ce mai poti spune despre “Povestirile mortale”? Ca sa par filosof, as putea raspunde, sablonard, ca ultima carte e cea mai importanta. Ei bine, pentru mine cea mai importanta e urmatoarea. Deja ma gandesc: oare la ce sa ma mai gandesc? Tot atunci ai povestit ca Tudor Octavian, dupa ce ti-a citit manuscrisul, a zis „Am sa-ti dau o veste proasta: estii scriitor”. Ai descoperit partea proasta a statutului de scriitor? Da. Partea proasta e cea materiala. In Romania nu te poti imbogati din scris. Decat daca esti agent de politie pe masina radar. Stephen King isi permite sa aiba o meserie din literatura. Asa e cand castigi 40 de milioane de dolari pe an.