Un dialog cu Dan Bordeianu nu se incheie cu una, cu doua iar zece pagini de revista nu-s suficiente pentru a rezuma ideile actorului. Citeste aici continuarea interviului din numarul de noiembrie si afla ce crede Dan despre televiziune, actori si compromisuri.
Acum cateva luni ai jucat in Fetele aviatorului' (o productie HappyFish TV), prima telenovela fara vocale, o parodie a genului. De ce ai facut ditamai parodia despre un fenomen din care ai facut parte la un moment dat?
Si care e problema? Mie mi se pare ca tocmai, e bine ca am puterea sa fac asta. Si daca e cineva care poate face asta, eu sunt ala. In primul rand, actiunea povestii respective nu are nicio legatura cu telenovelele in care am jucat eu. Doi la mana, a fost o distractie, o joaca, trei, mi s-a parut o idee foarte misto. Stai putin, de cand traim intr-o lume in care ne ascundem rahatul ca pisica, dupa usa? La noi, in Romania, daca tu lucrezi undeva trebuie sa zici fratee, cat de misto e acolo'. Stai putin, ca nu e numai misto, sunt si lucruri rele. La noi e un sistem de publicitate si de tv din 1960. Fratilor, suntem in 2009, hai sa nu ne mai ascundem dupa degete. Suntem tari, e adevarat, dar exista si lucruri pe care le putem face si mai bine. Iar asta e o ironie foarte fina si destul de inteligent facuta a unui fenomen. Ironia nu se refera neaparat la telenovele, cat mai degraba la televiziune in general, la cum transforma ea lucrurile. Da, ajungi intr-un moment in care iti dai seama ca nu mai ai nevoie si de vocale, ci doar de consoane.
 |
Tu de ce ai nevoie in viata, de vocale sau de consoane?
Eu am nevoie de toate cuvintele la mine si de toate gandurile ca sa imi pot face treaba.
Am vazut un scurt metraj cu tine, Despartire'. Erai atat de convingator in rolul omului dezamagit de ceilalti, de plictiseala si rutina lor, incat as fi zic ca nu prea joci…
Vezi, e foarte usor sa vii si sa spui imi bag picioarele, e de rahat totul'. E mult mai greu sa vii si sa propui ceva in loc. Traim intr-o lume gri, unde oamenii nu mai comunica, nu se mai asculta unii pe altii si nu-i mai intereseaza problemele celorlalti. Recunosc, pacatul asta il fac si eu de foarte multe ori, incerc sa il controlez, dar nu am cum, pentru ca e omniprezent…Chiar am citit de curand ce spunea Nicolae Steinhardt, ca verbul a se descurca' e ingrozitor. Daca cineva iti spune descurca-te', e ca si cum ti-ar spune da mita, da in cap, fa ce stii, numai sa duci un lucru pana la capat'. Acelasi om explica ca verbul a razbate' inseamna cu totul altceva. Inseamna a reusi prin propriile tale puteri, prin munca ta. E o diferenta de la cer la pamant. Ori noi ne-am obisnuit sa ne descurcam, aici vreau sa ajung. M-am saturat sa ma descurc. Cum a fost si-n teatru o perioada si se intampla si acum… de foarte multe ori faci spectacole proaste iar noi, actorii, avem un fel de a spune: bai, m-am scos'. E groaznic, cum adica m-am scos'? Adica nu am fost atat de prost pe cat e spectacolul de prost?
Ai patit asta?
Nu, eu personal, nu. A, ba da , ba da, am patit-o si eu la inceputul carierei. De asta se lovesc multi actori, pentru ca nu ai de ales, trebuie sa joci in ce ti se ofera. Atunci intervine chestia asta cu s-a scos, s-a descurcat'. Cum nu am responsabilitati de genul familie, copii, imi permit sa fac ce vreau eu. Mi-am zis ok, si ce se poate intampla cel mai rau?Mor de foame?Nu.'
Tu vrei sa spui ca in lumea asta reusesti sa faci doar ce vrei tu?
Nu. Numai ca sunt lucruri pe care le poti face cu inima impacata si lucruri pe care nu le poti face asa. Am o groaza de prieteni, care sunt foarte buni actori si pe care ii respect, care se invart intr-un sistem de genul asta. Eu, nu. Nu am nimic cu ei, nu ii condamn si sper sa nu ma condamne nici ei pe mine. Daca puteam sa fac asta, o faceam. De ce sa nu castig 2000 de euro pe luna? In loc sa vin cu bicicleta sa vin cu Porsche-ul (rade). Nu am nevoie.
Deci o duci rau…
Nu o duc rau, am avut momente grele din punct de vedere financiar, dar nu atat de grele, traumatice, incat sa ma poata convinge sa regret o secunda.Compromisuri facem in continuare, nu sunt eu cavalerul pe cal alb, sa zic eu nu mai fac, eu va tai pe toti, eu sunt pur'. Departe de mine asta. Doar ca sunt lucruri pe care le faci si lucruri pe care nu le faci.
Oana Popoiag, Fotograf Radu Chindris
Urmărește-ne pe 
